Decizia ÎCCJ nr. 74/2022 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara care, după caz, au făcut referire la opiniile unora dintre instanțele arondate. În materialul transmis de curțile de apel a fost identificată practică relevantă în materie la aceste curți și instanțele arondate: Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dolj, Tribunalul Galați, Tribunalul Prahova și Tribunalul Satu Mare. În urma consultării instanțelor de judecată, s-au evidențiat următoarele opinii: Într-o primă opinie, susținută de curțile de apel Alba Iulia, Bacău, București - Secția I penală, Cluj, Craiova, Galați, Oradea, Timișoara, Suceava, Tribunalele Alba, Arad, Argeș, Bacău, Bistrița-Năsăud, Brașov, Brăila, București, Caraș-Severin, Constanța, Cluj, Dolj, Galați, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Olt, Prahova, Sibiu, Teleorman, Timiș, Vaslui (opinie majoritară), precum și judecătoriile Bistrița, Liești, Moldova Nouă, Novaci, Oravița, Pătârlagele, Reșița și Târgu Cărbunești, s-a apreciat că „în interpretarea art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior modificării din anul 2014), reținerea formei agravate a infracțiunii de dare de mită este condiționată de săvârșirea infracțiunii față de un funcționar care exercită atribuții de control, în legătură directă cu aceste atribuții“. Potrivit opiniei exprimate, calitatea subiectului activ la infracțiunea de luare de mită nu poate fi privită independent de latura obiectivă a infracțiunii, fapta fiind tipică numai atunci când pretinderea, primirea de bani sau alte foloase se realizează în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii îndeplinirii unui act care intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului. Astfel, faptei de luare de mită îi lipsește unul dintre elementele sale constitutive, dacă mituirea funcționarului nu are legătură cu exercitarea atribuțiilor concrete de serviciu. Conform art. 255 din Codul penal anterior, cele trei modalități alternative din cuprinsul elementului material al infracțiunii de dare de mită trebuie comise în scopul de a-l determina pe funcționar să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ori să facă un act contrar acestor îndatoriri. Prin Decizia nr. 2/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că în cazul infracțiunii de luare de mită, actul pentru care se pretinde, se primește, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite, trebuie să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act contrar acestor îndatoriri. Această interpretare a legii cuprinsă în decizia menționată anterior se aplică, în mod similar, și în cazul infracțiunii de dare de mită, care trebuie să vizeze un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului, respectiv un act concret ce se înscrie în limitele competențelor sale, în conformitate cu normele care reglementează serviciul acestuia ori este inerent naturii lui. În a doua opinie, susținută de Curtea de Apel Pitești, Târgu Mureș, tribunalele Satu Mare și Vaslui (opinie minoritară), judecătoriile Caransebeș și Câmpina, s-a apreciat că „în interpretarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior modificării din anul 2014), reținerea formei agravate a infracțiunii de dare de mită nu este condiționată de săvârșirea faptei față de un funcționar care exercită atribuții de control, în legătură directă cu aceste atribuții, fiind suficient ca funcționarul să aibă atribuții de control, darea de mită săvârșită față de acesta neavând legătură directă cu respectivele atribuții.“ S-a apreciat că este întrunită cerința esențială a elementului material al laturii obiective - „verbum regens“ corelativ infracțiunii de dare de mită, în ipoteza juridică în care inculpatul are atribuții specifice de control, independent de săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. ...