Decizia CCR nr. 603/2025Punctul 6

6. Tribunalul Suceava - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că intră în competența instanțelor judecătorești modul de interpretare și aplicare a normelor procesual penale criticate. Totodată, reține că respectarea de către organul judiciar a obligației prevăzute de norma criticată este garantată prin art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența juridică este obligatorie. Arată că, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată până la încheierea procedurii în cameră preliminară, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din același act normativ. Apreciază că incidența dispozițiilor art. 90 lit. b) și c) și ale art. 91 alin. (1) din Codul de procedură penală nu este determinată de o anumită calitate, orice suspect sau inculpat beneficiind de asistență juridică din oficiu, dacă nu are avocat ales și se află în una dintre situațiile reglementate de art. 90 lit. b) și c) din același act normativ, având în vedere că principiul egalității presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeași situație. Reține, de asemenea, că dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea suspectului și a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege. ...