Decizia ÎCCJ nr. 2/2021 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele din circumscripțiile acestora cu privire la chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Timișoara, precum și tribunalele și judecătoriile din circumscripțiile acestor curți de apel Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării s-au conturat mai multe opinii 1. Retragerea de numerar cu carduri falsificate, folosind datele cardurilor copiate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) din Codul penal, în concurs ideal cu infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 din Codul penal. S-a considerat că își menține în continuare aplicabilitatea Decizia nr. 15 din 14 octombrie 2013, prin care a Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 12/2013, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 6 decembrie 2013. În acest sens au opinat Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Târgu Mureș (opinie majoritară), Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Brașov, Tribunalul Covasna, Tribunalul Cluj, Tribunalul Alba, Tribunalul Timiș, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Sibiu (opinie majoritară), Tribunalul Constanța, Tribunalul Bacău, Tribunalul Ialomița și judecătoriile arondate, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Reșița, Judecătoria Iași, Judecătoria Giurgiu și Judecătoria Bolintin-Vale. ... 2. Retragerea de numerar cu carduri falsificate, folosind datele cardurilor copiate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) din Codul penal. În acest sens au opinat Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Iași, Tribunalului Vaslui, Tribunalul Sibiu (opinie separată) și Judecătoria Alexandria. În susținerea acestei opinii magistrații Tribunalului Vaslui au arătat că situația de fapt menționată îndeplinește doar condițiile de tipicitate ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) din Codul penal, deoarece elementul material al operațiunii de retragere de numerar prin intermediul unui instrument de accesare a unui sistem informatic include în mod necesar și condiția accesului fără drept la sistemul respectiv care este administrat de unitatea financiar-bancară. Folosirea frauduloasă a unor carduri falsificate care conțin datele unor carduri reale și valabile pentru accesarea sistemului informatic financiar-bancar, urmată de retragerea de numerar, este incriminată și sancționată de către legiuitor ca o formă specială și calificată a infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 din Codul penal, adaptată la specificul acestui domeniu de activitate. Prin accesarea ilegală a unui sistem informatic din sistemul financiar-bancar și efectuarea unor operațiuni de tipul celor indicate în alin. (1) și (2) ale art. 250 din Codul penal, legiuitorul a intenționat să prevadă distinct o formă agravată a infracțiunilor contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice și le-a inclus în capitolul IV „Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice“ din titlul II „Infracțiuni contra patrimoniului“ din Partea specială a Codului penal în considerarea obiectului și a relațiilor sociale principale afectate. În consecință, în situația de fapt expusă, s-a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) din Codul penal, fără reținerea concursului ideal de infracțiuni raportat la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 din Codul penal. ... 3. Retragerea de numerar cu carduri falsificate, folosind datele cardurilor copiate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzute de art. 250 alin. (1) și (2) din Codul penal, în concurs ideal cu infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 din Codul penal, dar și cu infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 313 alin. (2) din Codul penal. S-a apreciat că în cauză produc în continuare efecte dispozitivul și considerentele Deciziei nr. 15 din 14 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 6 decembrie 2013. În acest sens au opinat majoritatea magistraților Secției I penale din cadrul Curții de Apel București ... 4. Infracțiunile prevăzute de art. 250 din Codul penal și de art. 360 din Codul penal au existență de sine stătătoare, trăsăturile esențiale ale acestora fiind diferite. În acest sens au opinat magistrații Secției penale a Curții de Apel Brașov. În susținerea acestui punct de vedere, magistrații Curții de Apel Brașov au arătat că, în condițiile în care infracțiunea prevăzută de art. 360 din Codul penal nu presupune neapărat existența unui prejudiciu, fiind o infracțiune de pericol, îndreptată împotriva siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, infracțiunea prevăzută de art. 250 din Codul penal comportă, uneori, prejudiciu și implicit o acțiune civilă alăturată acțiunii penale, fiind o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanelor, specificitatea acesteia fiind determinată de modalitatea de comitere, respectiv a fraudei comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice. S-a arătat că infracțiunea prevăzută de art. 250 din Codul penal presupune efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar fără consimțământul titularului, iar infracțiunea prevăzută de art. 360 din Codul penal are în vedere doar accesul fără drept la un sistem informatic, infracțiune care nu presupune și retragerea frauduloasă de numerar. În plus, infracțiunea prevăzută de art. 360 din Codul penal conține în cerința tipicității și presupune accesarea sistemului, care constituie, în principiu, acea operațiune prin care se realizează o interacțiune funcțională cu sistemul informatic, astfel cum acesta este definit în art. 181 alin. (1) din Codul penal. Însă nu orice interacțiune are semnificația accesării sistemului informatic, ci numai cea de ordin logic, adică aceea care conferă făptuitorului posibilitatea „de a da comenzi, de a cauza introducerea, obținerea, fișarea, stocarea ori diseminarea de date informatice [definite în art. 181 alin. (2) din Codul penal] sau folosirea în orice mod a resurselor unui calculator, sistem, rețea informatică sau comunicarea cu unitățile sale aritmetice, logice sau de memorie“. Cu alte cuvinte, realizează tipicitatea incriminării numai acțiunea care permite făptuitorului să beneficieze de resursele ori/și funcțiile sistemului informatic. S-a reținut că accesul fără drept presupune inexistența unui temei legal sau contractual, precum și depășirea limitelor pentru care s-a dat autorizarea, atunci când accesul nu s-a făcut în interes de serviciu, ci în interes personal, așa cum este cazul în speță. Legea nu face nicio distincție cu privire la modul în care sunt încălcate măsurile de securitate, relevanță având faptul că acestea au fost folosite în scop contrar celui pentru care au fost încredințate. În forma sa cea mai simplă, accesul fără drept la un sistem informatic presupune o interacțiune neautorizată a făptuitorului cu tehnica de calcul vizată prin intermediul echipamentelor sau diverselor componente ale sistemului (sursa de alimentare, butoane de pornire, tastatură, mouse, joystick etc.). Va exista acces ilegal în forma simplă și în cazul în care intrusul, manipulând propriile echipamente periferice, de la distanță, găsește și utilizează o cale externă de intrare într-un alt sistem de calcul. Este cazul tipic al accesării unei alte stații de lucru aflate într-o rețea. Pentru obținerea accesului, făptuitorul va încerca o gamă variată de procedee tehnice, cum ar fi: atacul prin parolă, atacul de acces liber, atacul care exploatează slăbiciunile tehnologice, atacul care exploatează bibliotecile partajate, atacul IP ori atacul prin deturnarea sesiunii TCP etc. Scopul urmărit de norma de incriminare este acela de a reglementa prevenirea și combaterea criminalității informatice, prin măsuri specifice de prevenire, descoperire și sancționare a infracțiunilor săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, asigurându-se respectarea drepturilor omului și protecția datelor personale. Răspunsurile curților de apel Cluj și Suceava, ale tribunalelor Bistrița-Năsăud, Maramureș, Sălaj și Tulcea și ale judecătoriilor Bistrița, Năsăud și Becleanu cuprind doar mențiunea neidentificării, în jurisprudența acestora ori, după caz, a instanțelor din circumscripție, a unor hotărâri relevante pentru probleme de drept ce fac obiectul sesizării. Răspunsurile curților de apel Ploiești, Oradea, Alba Iulia și Bacău cuprind doar hotărâri judecătorești ale instanțelor arondate. ... ...