Decizia ÎCCJ nr. 2/2021 (HP)Punctul X

X. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară Prin Adresa nr. 1.980/C/2.904/III-5/2010, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, Serviciul judiciar penal a comunicat concluziile asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu s-a solicitat. Prin opinia transmisă la dosarul cauzei s-au formulat concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curții de Apel București - Secția a II-a penală privind chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, printr-o decizie anterioară dată în unificarea practicii judiciare care își păstrează valabilitatea, Înalta Curte a statuat că infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos se reține în concurs ideal cu infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic în ipoteza în care pentru retragerea de numerar se folosește la bancomat un card bancar falsificat. S-a arătat că din simpla comparare a textelor legale în vigoare și a celor asupra interpretării cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 15 din 14 octombrie 2013, dată în interesul legii în Dosarul nr. 12/2013, rezultă că art. 360 din Codul penal în vigoare a preluat dispozițiile art. 42 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, iar art. 250 alin. (1) și (2) din actualul Cod penal a preluat textul art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, în prezent abrogat, completat cu cel al art. 1 pct. 11 din același act normativ, la care făcea trimitere însuși art. 27. Așa fiind, s-a arătat că intervenția instanței supreme nu este justificată, răspunsul la întrebarea prealabilă ce formează obiectul prezentei sesizări regăsindu-se într-o decizie anterioară dată în interesul legii, ale cărei considerente se aplică, mutatis mutandis, și în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a penală. Așadar, în cazul folosirii la ATM a cardului falsificat sau a celui real, fără consimțământul titularului său, se realizează un acces fără drept la sistemul informatic bancar din care bancomatul face parte, datele transmise și receptate de acest dispozitiv fiind protejate prin măsuri de securitate încorporate în sistemul de citire a cardurilor și în codul PIN. Introducerea cardului și tastarea codului PIN (prin această din urmă operațiune înlăturându-se măsura de securitate reprezentată de codul de acces), în posesia cărora făptuitorul se află în mod nelegal, determină „recunoașterea“ de către bancomat a cardului falsificat ca fiind un card valid și permite astfel un schimb de informații între posesorul cardului și mediul de stocare al datelor privitoare la contul bancar, atașat cardului „recunoscut“. Chiar dacă activitatea infracțională s-ar opri aici, nefiind solicitată nicio operațiune financiară, infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic este consumată. Ca urmare a operațiunilor anterior arătate s-a realizat o interacțiune a făptuitorului cu tehnica de calcul, prin intermediul uneia dintre componentele sistemului (tastatura), manipularea acesteia transformându-se într-o solicitare către unitatea centrală de prelucrare a sistemului, care îi va permite posesorului nelegitim al cardului accesul către datele informatice din sistemul bancar. ...