Decizia CCR nr. 568/2025Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că avocatul dă dată certă înscrisurilor, arătându-se că această activitate revine exclusiv notarilor publici, potrivit art. 12 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Se precizează că art. 92 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011 prevede că un act juridic semnat în fața avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identității părților, a consimțământului și a datei actului, poate fi prezentat notarului spre autentificare. Totodată, Legea nr. 51/1995 prevede o singură situație în care un înscris redactat de avocat dobândește dată certă, respectiv situația înregistrării contractului de asistență juridică în registrul oficial de evidență [art. 28 alin. (1) ], dispoziție care se coroborează cu singura situație prevăzută de legiuitor când un act redactat de avocat este titlu executoriu, respectiv contractul de asistență juridică a cărui calitate de titlu executoriu este stabilită prin lege, în mod expres și direct [art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995]. Se susține că, din interpretarea literală, dar și din cea gramaticală și din cea sistematică, rezultă că avocatul, în activitatea sa, nu dă dată certă înscrisurilor. Se arată că, în condițiile în care nici Legea nr. 51/1995, nici Statutul profesiei de avocat nu definesc noțiunile reglementate de textul de lege criticat și nu stabilesc modul de aplicare a acestora, intervine arbitrarul, aspect inadmisibil față de exigențele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. ...