Decizia CCR nr. 568/2025Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din analiza motivărilor formulate de autorii acesteia, rezultă că se critică, în esență, absența unei reglementări care să clarifice dacă prin atestarea datei actelor care sunt prezentate spre autentificare avocatul dă dată certă înscrisurilor, în sensul art. 287 din Codul de procedură civilă, text care enumeră modalitățile în care data înscrisurilor sub semnătură privată devine certă, adică opozabilă altor persoane decât cele care le-au întocmit. Se face, de asemenea, referire la prevederile Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, arătându-se că acestea prevăd în mod explicit o astfel de atribuție în competența notarilor publici, care sunt învestiți prin lege cu autoritate statală, iar Legea nr. 51/1995 prevede o singură situație în care un înscris redactat de avocat dobândește dată certă, respectiv situația înregistrării contractului de asistență juridică în registrul oficial de evidență [art. 28 alin. (1) ], dispoziție care se coroborează cu singura situație prevăzută de legiuitor când un act redactat de avocat este titlu executoriu, respectiv contractul de asistență juridică, a cărui calitate de titlu executoriu este stabilită prin lege, în mod expres și direct [art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995]. ...