Decizia CCR nr. 573/2025Punctul 24

24. În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie a dispozițiilor art. 45 alin. (8^2) din Legea nr. 92/2007, potrivit cărora constatarea contravențiilor prevăzute la alin. (7^1) în ceea ce privește asigurarea facilității de transport rutier contra cost de persoane și aplicarea sancțiunilor contravenționale se fac de către agenți constatatori din Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.), Curtea reține că acestea reglementează exclusiv competența Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni. Or, obiectul litigiului de față îl constituie anularea Hotărârii Guvernului nr. 863/2016, prin care a fost aprobată metodologia de calcul și stabilire a tarifului maxim per kilometru pentru transportul elevilor, iar nu constatarea ori sancționarea unor contravenții. Din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi pus în discuție aplicarea vreunei sancțiuni contravenționale, astfel că dispozițiile criticate nu sunt incidente în soluționarea cauzei. Întrucât textul de lege supus controlului nu are legătură cu litigiul pendinte, analiza sa ar echivala cu un control abstract disimulat, ceea ce contravine dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Ar avea, întradevăr, legătură dacă obiect al litigiului ar fi anularea unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la alin. (7^1) în ceea ce privește asigurarea facilității de transport rutier contra cost de persoane, fiindcă într-o asemenea situație s-ar pune problema analizării calității legii, în vederea determinării precise a elevilor care beneficiază de facilitatea în discuție (a se vedea Decizia nr. 381 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 8 octombrie 2020, paragraful 26, și Decizia nr. 805 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 14 martie 2022, paragraful 31). ...