Decizia ÎCCJ nr. 72/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 12. Prin Contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 30 iulie 2019 cu nr. 22.307/299/2019, contestatoarea X - S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea executării întreprinse împotriva sa în dosarul de executare, desființarea actelor de executare, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și restituirea taxei de timbru, arătând, în esență, că prin Decizia nr. xx din 20 decembrie 2018, Consiliul Concurenței a dispus, prin raportare la prevederile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, sancționarea sa cu o amendă în cuantum de 519.597,56 lei pentru încălcarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și art. 101 alin. (1) lit. a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Contestatoarea a susținut că la data de 21 ianuarie 2019 și-a îndeplinit obligația care îi revenea, plătind suma de 41.833 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 2/2001). A susținut că, deși și-a îndeplinit de bunăvoie obligația, s-a procedat în mod ilegal la executarea sa silită și că, întrucât Legea nr. 21/1996 și Legea nr. 203/2018 nu stabilesc norme derogatorii de la prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în sensul inaplicabilității sistemului ablațiunii, se poate conchide că de acest sistem poate beneficia și contravenientul sancționat de Consiliul Concurenței pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 21/1996. ... 13. La data de 17 octombrie 2019, Consiliul Concurenței a formulat cerere de intervenție principală, prin care a afirmat că înțelege să pretindă pentru sine un drept strâns legat de dreptul dedus judecății, pentru ca deciziile sale, emise potrivit prerogativelor legale recunoscute, să își atingă finalitatea și să fie executate în mod corespunzător; în subsidiar, a formulat o cerere de intervenție accesorie. ... 14. Instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de Consiliul Concurenței, ca inadmisibilă, dar a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către această instituție. ... 15. Prin Sentința civilă nr. 7.905 din 4 decembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a respins contestația la executare ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Consiliul Concurenței, reținând în esență că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 au un caracter general, nefiind interzis pentru legiuitor să prevadă excepții de la prevederile art. 28, care reglementează posibilitatea achitării a jumătate din cuantumul minimului special al amenzii. Din formularea art. 61 din Legea nr. 21/1996 trebuie reținut că dreptul prevăzut de dispozițiile art. 28 a fost suprimat în cazul contravențiilor prevăzute la art. 53 lit. d) și e) , care sunt de un pericol social mai redus decât fapta care se află la baza contestației la executare. Prin urmare, a apreciat că nu este aplicabilă Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 în cazul unor contravenții de un pericol social mai ridicat, cum este cazul celei care face obiectul cererii deduse judecății, pentru care sancțiunea a fost stabilită printr-o decizie a Consiliului Concurenței. ... 16. Nu era necesar să se prevadă expres că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 nu sunt aplicabile în cazul contravențiilor prevăzute de art. 55 din Legea nr. 21/1996, deoarece, prin prisma formulării textului, se antamează o interpretare per a contrario, în sensul că în cazul altor contravenții aceste dispoziții nu se aplică. ... 17. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru motive ce vizează, în esență, următoarele aspecte: greșita aplicare a prevederilor legale din perspectivă temporală și ignorarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 203/2018, precum și greșita admitere în principiu a cererii de intervenție accesorie formulate de Consiliul Concurenței. A susținut că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2018 a avut loc o modificare a tuturor actelor normative speciale, fiind recunoscut dreptul contravenientului de a achita jumătate din minimul special al amenzii în scopul stingerii obligației de plată. Deși intenția legiuitorului a fost ca acest sistem să se aplice tuturor contravenienților, în baza unei interpretări a Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, în forma anterioară Legii nr. 203/2018, instanța a procedat la o negare a drepturilor societății. Legea nr. 21/1996 are, indubitabil, caracterul unui act normativ special, care nu conținea, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018, vreo prevedere de natură să excludă de la aplicare, pentru faptele contravenționale reglementate de art. 55 din Legea nr. 21/1996, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. Din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018, o astfel de interpretare este exclusă, prevăzându-se expres în cuprinsul art. 22 faptul că toți contravenienții beneficiază de sistemul ablațiunii, orice altă prevedere contrară fiind considerată abrogată implicit. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 este aplicabilă contravențiilor săvârșite în materia concurenței întrucât reprezintă reglementarea generală în materie; când legiuitorul a înțeles să deroge de la reglementarea de drept comun, a prevăzut acest lucru în mod expres în Legea nr. 21/1996, iar unde nu există normă de excepție, completarea cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 se subînțelege; în prezent, sistemul ablațiunii reprezintă regula, iar excepțiile prevăzute de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 nu vizează și contravenția săvârșită de contestatoare, concluzia fiind în sensul aplicabilității sistemului ablațiunii. ... 18. Apelanta a învederat, totodată, că se află în dezbatere publică un proiect de ordonanță de urgență pentru modificarea Legii nr. 21/1996, prin care se urmărește exceptarea contravențiilor constând în încălcarea prevederilor acestei legi de la regimul de drept comun reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și de la sistemul ablațiunii; a susținut că, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, sistemul ablațiunii este de aplicabilitate generală. ... 19. Prin cererea depusă în ședința publică din 17 iulie 2020, intimatul-intervenient Consiliul Concurenței a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În raport cu dispozițiile art. 5, art. 25 alin. (1) lit. b) , art. 51 alin. (1) , art. 55 alin. (1) , art. 57 alin. (2) -(5) , art. 60 alin. (1) , (5) și (6) și art. 61 alin. (1) și (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care evidențiază un regim de constatare și sancționare a practicilor anticoncurențiale distinct și independent de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se poate reține incidența art. 22 din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate prin deciziile Consiliului Concurenței în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea concurenței? ... 20. Reținând atât admisibilitatea, cât și oportunitatea dezlegării chestiunii de drept, în temeiul art. 519 și art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, tribunalul a reformulat întrebarea, prin reducerea acesteia la esența problemei de drept a cărei dezlegare se solicită, anume dacă în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenței în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecății. ... IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării ... 21. Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație si Justiție prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru argumentele expuse în continuare. ... 22. Prima cerință, care reiese din analiza dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță, este îndeplinită, cauza având ca obiect o contestație la executare, astfel că hotărârea ce va fi pronunțată de tribunal va fi definitivă, potrivit art. 260 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), și art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 23. A doua condiție vizează existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. Tribunalul a constatat că, în speță, nu este vorba despre o problemă care să țină de circumstanțele de fapt ale litigiului, ci de o veritabilă problemă de drept, ce constă în interpretarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018, prin raportare la dispozițiile art. 61 și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, respectiv în ce măsură sistemul ablațiunii reglementat de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 este aplicabil în cazul contravențiilor prevăzute și sancționate de Legea nr. 21/1996, cu referire, în special, la sancțiunile contravenționale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenței, în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. ... 24. De lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, stingerea creanței fiscale ce constă în amenda aplicată contestatoarei prin decizia Consiliului Concurenței, în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, în modalitatea plății a jumătate din minimul special al amenzii prevăzute de lege, constituind principalul motiv al contestației la executare, prin care se urmărește anularea executării silite declanșate împotriva contestatoarei, precum și, față de soluția primei instanțe, principala critică adusă sentinței, prin intermediul căii de atac a apelului. ... 25. În ceea ce privește condiția de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită, tribunalul a apreciat că este îndeplinită în prezenta cauză, în condițiile în care chestiunea de drept își are izvorul în Legea nr. 203/2018, intrată în vigoare relativ recent (24 august 2018), mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept răspunzând intenției legiuitorului de a preveni practica neunitară a instanțelor de judecată în materie și de a evita paralelismul și suprapunerea cu recursul în interesul legii. În egală măsură, tribunalul a notat că nu există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit această chestiune, așa încât mecanismul legal de unificare a practicii judiciare să fie cel al recursului în interesul legii. În plus, hotărârile care au fost deja pronunțate cu privire la această chestiune nu au devenit definitive, fiind pronunțate de judecătorii în primă instanță și aflându-se fie în termenul de declarare a apelului, fie în curs de soluționare a apelului, motiv pentru care nu prezintă caracterul unei practici judiciare conturate și constante, astfel încât mecanismul cu funcție de prevenție al hotărârii prealabile să fie înlăturat. ... 26. Se justifică, în acest context, necesitatea sesizării instanței supreme, din perspectiva opiniilor divergente exprimate în materie, prin soluțiile de practică judiciară pronunțate până în prezent de instanțele învestite, fără să se poată constata cristalizarea unei jurisprudențe suficient de bine închegate încât să lipsească de obiect și efect real, util, prezenta sesizare. ... 27. Aceste aspecte sunt de natură să releve nu numai caracterul de noutate al chestiunii de drept, deoarece derivă din interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale relativ recent intrate în vigoare, care conțin norme adoptate în virtutea principiului aplicării imediate a legii și care au conferit o arie largă de aplicabilitate acestui act normativ, dar și dificultatea problemei de drept, ce poate fi considerată controversată, prin prisma soluțiilor diferite de practică judiciară și a inexistenței unor opinii doctrinare consacrate asupra acestei chestiuni, față de interpretarea diferită a dispozițiilor legale, ce poate avea consecințe importante sub aspectul soluționării pe fond a cauzei. ... 28. Totodată, tribunalul a reținut că instanța supremă nu a statuat asupra acestei chestiuni care, de altfel, nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ...