Decizia ÎCCJ nr. 53/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 19. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 22 martie 2018, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Codlea, Penitenciarul Miercurea-Ciuc, Penitenciarul București-Rahova, Penitenciarul Timișoara și Penitenciarul Aiud, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate încălcarea de către pârâți a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, prevăzute de art. 1 alin. (3) din Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 433/C/2010 (Normele aprobate prin Ordinul nr. 433/C/2010); să oblige pârâții 1, 2 și 3 la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferința produsă reclamantului ca urmare a încălcării normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare; să oblige pârâții 1, 2 și 4 la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferința produsă reclamantului ca urmare a încălcării normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare; să oblige pârâții 1, 2 și 5 la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferința produsă reclamantului ca urmare a încălcării normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare; să oblige pârâții 1, 2 și 6 la plata sumei de 3.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferința produsă reclamantului ca urmare a încălcării normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare; să oblige pârâții 1, 2 și 7 la plata sumei de 1.000 euro, cu titlu de daune morale pentru suferința produsă reclamantului ca urmare a încălcării normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare. ... 20. În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că a fost condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu modificările ulterioare (Legea nr. 39/2003), prin Sentința penală nr. 435 din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov - Secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 49 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și Decizia penală nr. 3.794 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. ... 21. Acesta a precizat perioadele de detenție în fiecare penitenciar și condițiile în care a fost cazat, susținând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale. ... 22. Prin Sentința civilă nr. 9.828 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Brașov - Secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul Aiud, invocată de acesta. S-a respins petitul 6 al acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Aiud, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiat. S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Penitenciarul Codlea, Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul București-Rahova și Penitenciarul Miercurea-Ciuc. S-a respins petitul 2 al acțiunii privind perioadele 17 iunie 2010 - 6 iulie 2010 și 23 noiembrie 2012 - 21 martie 2015 și petitele 3, 4 și 5 ale acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Codlea, Statul român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul București-Rahova, Penitenciarul Timișoara și Penitenciarul Miercurea-Ciuc, ca prescrise. S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Codlea, Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, și Administrația Națională a Penitenciarelor pentru perioada 22 martie 2015 - 29 aprilie 2015. S-a constatat că pârâții Penitenciarul Codlea, Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a Penitenciarelor au încălcat dispozițiile art. 1 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 433/C/2010. Au fost obligați pârâții Penitenciarul Codlea, Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și Administrația Națională a Penitenciarelor să plătească în solidar reclamantului suma de 20 lei reprezentând daune morale. ... 23. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele considerente: în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului Aiud, invocată de acesta, instanța a reținut că, fiind în tranzit, reclamantul a stat câteva ore în noaptea dintre 22/23 noiembrie 2012 în acest penitenciar, ceea ce nu echivalează cu încarcerarea/detenția. ... 24. În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut că reclamantul a fost încarcerat la mai multe penitenciare din țară în perioada 17 iunie 2010 - 29 aprilie 2015, când a fost liberat condiționat. Raportat la această perioadă și probabil în funcție de perioada cât a fost încarcerat în fiecare dintre cele patru penitenciare (exceptând Penitenciarul Aiud), reclamantul a solicitat diferite sume cu titlu de daune morale cauzate de condițiile de detenție, care au încălcat art. 1 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 433/C/2010. ... 25. Instanța a considerat că reclamantul a cunoscut paguba chiar din momentul în care a fost încarcerat în penitenciarele mai sus amintite, pentru că a trăit zi de zi în condițiile oferite de acestea, iar nu abia la momentul liberării. ... 26. Executarea pedepsei în sistemul penitenciar nu constituie un caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției dreptului material la acțiune, deținuților fiindu-le recunoscut dreptul de a solicita constatarea încălcării drepturilor de care ar trebui să beneficieze pe durata executării pedepsei. ... 27. În privința persoanei răspunzătoare de pagubă, s-a constatat că aceasta a putut fi întotdeauna identificată drept penitenciarul în care a fost executată, în anumite perioade, pedeapsa și că nu era necesar a se executa integral pedeapsa pentru a se putea stabili cine era răspunzător de paguba produsă reclamantului, în calitate de deținut. În consecință, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada de 3 ani, anterioară introducerii cererii de chemare în judecată. ... 28. În privința pretențiilor aferente perioadei 22 martie 2015 - 29 aprilie 2015 (data liberării condiționate), când a fost încarcerat la Penitenciarul Codlea, s-a reținut că, raportat la volumul de aer (207,73 mc) și numărul de deținuți (36) , fiecare persoană privată de libertate în regim deschis din celula E 4.2 avea asigurați 5,68 mc de aer, deci sub nivelul minim de 6 mc; așa fiind, în privința reclamantului s-a încălcat atât art. 1 alin. (3) lit. b) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 433/C/2010, cât și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), fiind supus la un tratament degradant. ... 29. Analizând elementele răspunderii civile delictuale, instanța de fond a constatat că, drept urmare a tratamentului degradant la care a fost supus reclamantul, prin lipsa volumului de aer prevăzut de lege, acesta a suferit un prejudiciu moral de natură a-i afecta starea psihică. ... 30. Fapta ilicită a pârâților constă în faptul că nu au asigurat reclamantului pe durata detenției, în perioada carantinei și a executării pedepsei în regim semideschis, volumul minim obligatoriu de aer, acesta fiind cazat într-o cameră supraaglomerată. ... 31. De asemenea, a reținut că între prejudiciul moral suferit de reclamant și fapta ilicită a pârâților există legătură de cauzalitate directă, fapta ilicită fiind cauza necesară a producerii prejudiciului. ... 32. Ca urmare, instanța de fond a stabilit cuantumul daunelor suferite de reclamant prin fapta imputabilă a pârâților la suma de 20 lei, apreciind că este mai mult decât suficientă pentru acoperirea prejudiciului încercat. ... 33. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. ... 34. Pârâtul Penitenciarul Timișoara și pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor au formulat apeluri incidente. ... 35. Prin Decizia civilă nr. 1.018/Ap, pronunțată la 21 iunie 2019, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul Statul român împotriva Sentinței civile nr. 9.828 din 31 octombrie 2018 și împotriva Încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2018 pronunțate de Judecătoria Brașov - Secția civilă, a respins apelul declarat de reclamant, precum și apelurile incidente formulate de pârâții Penitenciarul Timișoara și Administrația Națională a Penitenciarelor. ... 36. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect și complet reținută de prima instanță, neexistând contestații cu privire la faptul că apelantul-reclamant, pentru o perioadă de aproximativ o lună de zile, nu a beneficiat de spațiul minim de detenție de 6 mc, conform dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 433/C/2010. ... 37. În ceea ce privește apelul formulat de reclamant, tribunalul a constat că nemulțumirea acestuia vizează admiterea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune, precum și cuantumul sumei acordate prin sentința apelată, considerat derizoriu. ... 38. În legătură cu fondul litigiului, prima critică adusă de apelantul-reclamant este legată de admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 22 martie 2015, în sensul că fapta ilicită a pârâților are caracter continuu, ea se epuizează în momentul punerii în libertate, acesta fiind, în opinia sa, momentul în care a cunoscut întinderea pagubei morale pricinuite. ... 39. Tribunalul a respins criticile, ca nefiind fondate, cu motivarea că, anterior analizării momentului de la care ar fi început să curgă termenul de prescripție, instanța a reținut că penitenciarul pârât trebuia să asigure condițiile minime obligatorii în mod succesiv, adică zi de zi, îndeplinirea acestora neputând fi considerată un tot unitar. Astfel cum în mod corect s-a reținut și de către prima instanță, pentru stabilirea momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2.517 din Codul civil, trebuie stabilită data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. Este evident că apelantul-reclamant a cunoscut paguba chiar din momentul în care a fost încarcerat în penitenciarele de la care se pretind despăgubiri, pentru că a trăit zi de zi în condițiile oferite de acestea și având, în atare condiții, posibilitatea de a o percepe zilnic, iar nu abia la momentul liberării. ... 40. Tribunalul a mai reținut că executarea pedepsei în sistemul penitenciar nu constituie un caz de suspendare sau întrerupere a executării prescripției dreptului material la acțiune, deținuților fiindu-le recunoscut dreptul de a solicita constatarea încălcării drepturilor de care ar trebui să beneficieze pe durata executării pedepsei. ... 41. Analiza prescripției dreptului material la acțiune are în vedere și împrejurarea că dreptul de acces la justiție, protejat de art. 6 din Convenție, nu este unul absolut, ci poate fi limitat în condițiile legii. În concret, este evident că securitatea raporturilor juridice nu poate fi încălcată prin cereri de chemare în judecată a statului și/sau a altor agenți ai statului pentru angajarea răspunderii civile a acestora, în contextul plasării reclamantului în condiții de detenție pretins necorespunzătoare, în mod nelimitat. Cu alte cuvinte, atât timp cât nu s-a invocat un prejudiciu născut ulterior liberării, pasivitatea reclamantului îi este imputabilă și atrage sancțiunea prescripției, aceasta fiind prevăzută de lege și având un scop legitim. ... 42. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs reclamantul și pârâtul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. ... 43. Recurentul-reclamant a solicitat, în principal, admiterea recursului declarat și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, pentru perioada 17 iunie 2010 - 21 martie 2015, instanța a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, iar, în subsidiar, a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, raportat la perioada 17 iunie 2010 - 21 martie 2015. ... 44. Recurentul-pârât Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii atacate, admiterea apelului declarat, cu consecința, în principal, a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului român, iar, în subsidiar, a respingerii, în totalitate, a acțiunii formulate de reclamant. ... 45. Prin întâmpinările formulate, intimații Administrația Națională a Penitenciarelor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, Penitenciarul Miercurea-Ciuc, Penitenciarul Timișoara, Penitenciarul Codlea și Penitenciarul București-Rahova au solicitat respingerea recursurilor formulate. ... 46. La termenul de judecată din 20 ianuarie 2020, recurentul-reclamant a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu privind interpretarea dispozițiilor art. 2.528 alin. (1) din Codul civil, respectiv să se stabilească momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în răspundere civilă delictuală în cazul faptelor ilicite cu caracter continuu. ... 47. Prin Încheierea din 10 februarie 2020, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...