Decizia CCR nr. 580/2025Punctul 36

36. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile art. 13 din Legea nr. 114/2021 ar contraveni art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reține că acesta nu impune obligativitatea audierii persoanelor private de libertate exclusiv în prezență fizică în sala de judecată. Dimpotrivă, așa cum a reținut Curtea de la Strasbourg în numeroase cauze (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Marcello Viola împotriva Italiei, paragrafele 72-74, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Sakhnovskiy împotriva Rusiei, paragraful 98, sau Hotărârea din 16 februarie 2016, pronunțată în Cauza Yevdokimov și alții împotriva Rusiei, paragraful 43), utilizarea tehnologiilor moderne de audiere la distanță, cum ar fi videoconferința, este permisă, cu condiția ca aceasta să nu afecteze dreptul la apărare, să nu compromită principiul contradictorialității și să asigure posibilitatea reală de participare la actul de justiție, inclusiv comunicarea confidențială cu avocatul și intervenția activă în proces. Or, chiar art. 13 alin. (3) din Legea nr. 114/2021 instituie în mod expres obligația ca audierea să se realizeze printr-un mijloc de telecomunicație audiovizuală care garantează securitatea, integritatea, confidențialitatea și calitatea transmisiunii, precum și verificarea identității părților și înregistrarea obligatorie a audierii, ceea ce reprezintă tocmai transpunerea în dreptul intern a standardelor europene privind garanțiile procesuale. Prin urmare, nu pot fi reținute nici încălcări ale prevederilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților invocate. ...