Decizia CCR nr. 537/2025Punctul 55

55. Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea reține că, în ceea ce privește protejarea integrității fizice și psihice a unei persoane împotriva actelor altor persoane, instanța de contencios al drepturilor omului a reținut că obligațiile pozitive care le revin autorităților - în unele cazuri, în temeiul art. 2 sau al art. 3, și în alte cazuri, în temeiul art. 8, considerat separat sau coroborat cu art. 3 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 11 februarie 2020, pronunțată în Cauza Buturugă împotriva României, paragraful 44) - pot include obligația de a menține și de a aplica în practică un cadru juridic adecvat, care să ofere protecție împotriva actelor de violență săvârșite de persoane fizice (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Söderman împotriva Suediei, paragraful 80, cu trimiterile citate). La paragrafele 61 și 62 din Hotărârea din 11 februarie 2020, pronunțată în Cauza Buturugă împotriva României, Curtea europeană a hotărât că statele au obligația pozitivă de a stabili și de a pune efectiv în aplicare un sistem de sancționare a oricăror forme de violență domestică și de a oferi garanții procedurale suficiente victimelor. Instanța de contencios al drepturilor omului a subliniat, de asemenea, că, deși art. 8 din Convenție urmărește în esență să protejeze persoana împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice, poate impune statului obligații pozitive inerente respectării efective a drepturilor pe care le garantează, iar alegerea măsurilor care pot garanta respectarea art. 8 din Convenție în relațiile dintre indivizi ține, în principiu, de marja de apreciere a statelor contractante. ...