Decizia ÎCCJ nr. 51/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă cu nr. 2.567/118/2016, reclamanta X S.R.L. (fostă A S.R.L.) a chemat în judecată pe pârâtul Orașul N, prin primar, solicitând retrocedarea suprafeței de 1.453 mp teren situat în N, județul Constanța, expropriat prin Dispoziția nr. xxxx din 20 august 2012 a primarului orașului N. ... 12. Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu motivarea că, prin cererea care a făcut obiectul Dosarului nr. 680/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă, reclamanta a avut aceeași solicitare, respectiv retrocedarea suprafeței de 1.453 mp teren situat în N, iar prin Sentința civilă nr. 1.096 din 7 mai 2014, pronunțată în această cauză, acțiunea a fost respinsă, hotărârea rămânând definitivă. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată. ... 13. Asupra excepției autorității de lucru judecat instanța s-a pronunțat prin Încheierea din 10 iunie 2016, respingând-o ca nefondată. ... 14. Prin Sentința civilă nr. 2.123 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată, reținând că terenul în litigiu, proprietatea reclamantei, a fost expropriat prin Dispoziția nr. xxxx din 20 august 2012, pentru cauză de utilitate publică, în vederea realizării obiectivului de interes local intitulat „amenajarea malului Mării Negre în zona de litoral a Orașului N - Dezvoltarea infrastructurii de turism de utilitate publică“, iar prin Hotărârea nr. xx din 16 octombrie 2012 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 312.850,66 lei cu TVA. ... 15. S-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 și ale art. 6 alin. (11) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2011, cu completările ulterioare (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010), după înscrierea în cartea funciară a coridorului de expropriere pe numele expropriatorului, acestuia îi incumbă obligația de a începe execuția lucrărilor într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora. ... 16. S-a reținut că, prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă cu nr. 680/118/2014, reclamanta A S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu același pârât, retrocedarea suprafeței de 1.453 mp teren situat în N, județul Constanța; cererea de retrocedare formulată a fost respinsă cu motivarea că prin Instrucțiunea nr. 114 din 20 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de management pentru Programul operațional regional, s-a stabilit ca dată-limită de implementare a proiectului data de 31 decembrie 2015. ... 17. Prin Sentința civilă nr. 2.188 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.204/118/2015, admițându-se excepția autorității de lucru judecat într-o a doua cerere de retrocedare a aceleiași suprafețe de teren, s-a statuat că reclamanta s-ar fi putut prevala de o cauză diferită a acțiunii numai după data de 31 decembrie 2015, perioada anterioară acestei date fiind avută în vedere de instanțele care au judecat prima cerere. ... 18. După cum însuși pârâtul a recunoscut la interogatoriu, obiectivul de interes local pentru care s-a dispus exproprierea terenului în litigiu nu s-a realizat, iar lucrarea despre care se face vorbire în Procesul-verbal de recepție nr. xxxxx din 29 iunie 2016 s-a realizat exclusiv pe terenuri învecinate celui în litigiu. ... 19. Tribunalul a constatat că starea de lucruri relevată de reclamantă prin cererea introductivă este dovedită; chestiunea litigioasă privește temeiul juridic în baza căruia s-ar putea solicita retrocedarea terenului expropriat în baza prevederilor Legii nr. 255/2010. Un astfel de temei juridic există numai în legea-cadru în materie de expropriere - Legea nr. 33/1994, iar reclamanta a susținut că pentru soluționarea concursului între legea generală și cea specială trebuie aplicate prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010. Reclamanta s-a prevalat și de principiul conform căruia atunci când legea specială nu reglementează un anumit aspect, aceasta se completează cu legea generală. ... 20. Instanța de fond a avut în vedere dezlegările date prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999 (Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999), în sensul că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 referitoare la bunurile imobile care nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, în termen de un an, sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. ... 21. Au fost reținute considerentele prin care instanța supremă a argumentat în sensul că, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere supraviețuirea lipsei posibilității de a se cere retrocedarea imobilului neutilizat în termen de un an în scopul pentru care a fost expropriat, ar fi reglementat această interdicție prin noua lege, respectiv prin Legea nr. 33/1994. ... 22. Făcând interpretarea per a contrario a acestor considerente, tribunalul a ajuns la concluzia că, dacă legiuitorul ar fi intenționat ca Legea nr. 255/2010 să prevadă posibilitatea restituirii imobilului retrocedat, ar fi reglementat expres acest lucru. ... 23. Or, așa cum a reținut Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă într-o cauză similară (Decizia civilă nr. 76/C din 8 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.077/118/2015), dreptul de a cere retrocedarea terenurilor expropriate care nu au fost utilizate potrivit scopului în vederea căruia s-a realizat exproprierea sau asupra cărora nu s-au realizat lucrările în termen de un an de la data exproprierii nu își găsește o statuare distinctă în Legea nr. 255/2010, iar unica acțiune pe care acest act normativ o prevede în favoarea expropriaților este aceea în contestarea cuantumului despăgubirilor, conform art. 22 alin. (1) din lege. ... 24. Referirea reclamantei la prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010 a fost apreciată ca lipsită de relevanță, întrucât legea specială nu instituie obligativitatea realizării obiectivului pentru care s-a dispus exproprierea sau a începerii lucrărilor pentru care s-a realizat exproprierea în termen de un an de la data acesteia și nici nu recunoaște expropriatului posibilitatea de a cere retrocedarea imobilului expropriat în cazul neefectuării unei noi declarații de utilitate publică în acest interval, cu atât mai mult cu cât pentru imobilele expropriate în temeiul Legii nr. 255/2010 utilitatea publică rezultă din lege și are un caracter permanent. ... 25. Astfel, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 255/2010 prevede că sunt declarate de utilitate publică lucrările de construcție, reabilitare, modernizare, dezvoltare și ecologizare a zonei litorale a Mării Negre, precum și a stațiunilor turistice de interes național. ... 26. În conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are numai obligația de a începe lucrările într-un termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, ulterior operațiunii de intabulare. ... 27. La termenul de judecată din 25 septembrie 2016, reprezentantul reclamantei a declarat că societatea nu a primit nicio despăgubire și nici nu a fost consemnată de pârât vreo sumă la dispoziția reclamantei, însă, în cadrul Dosarului nr. 680/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă, reclamanta a recunoscut că s-a adresat instanței competente, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, pentru a obține o majorare a despăgubirii. ... 28. Pentru toate aceste considerente, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca nefondată. ... 29. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și retrocedării terenului expropriat. ... 30. În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, și a aplicat-o eronat în speță, deoarece problema în discuție se referă la o altă situație decât aceea avută în vedere de instanța supremă, respectiv la completarea Legii nr. 255/2010 (legea specială) cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 (legea generală), în ceea ce privește retrocedarea imobilelor expropriate în baza Legii nr. 255/2010. Prin urmare, în speță nu este vorba de aplicarea legii în timp, ci despre aplicarea principiului specialia generalibus derogant. ... 31. Apelanta-reclamantă a susținut că este greșită întreaga motivare a primei instanțe, care se bazează pe argumentul că Legea nr. 255/2010 nu recunoaște expropriatului posibilitatea de a cere retrocedarea imobilului expropriat, deoarece din coroborarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 255/2010 cu cele ale art. 35 din Legea nr. 33/1994 rezultă că există posibilitatea retrocedării imobilului expropriat și în situația în care exproprierea a avut loc în baza legii speciale, act normativ care se completează cu legea generală sub acest aspect. ... 32. În opinia apelantei, posibilitatea retrocedării nu contravine prevederilor Legii nr. 255/2010, instanța reținând că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că obiectivul de interes local pentru care s-a dispus exproprierea terenului în litigiu nu s-a realizat, iar lucrarea despre care se face vorbire în Procesul-verbal de recepție nr. xxxxx din 29 iunie 2016 s-a realizat exclusiv pe terenurile învecinate celui în litigiu. ... 33. De asemenea apelanta-reclamantă a învederat că în Dosarul nr. 680/118/2014, în care judecata s-a purtat între aceleași părți, instanța a reținut cu autoritate de lucru judecat caracterul special al Legii nr. 255/2010 față de Legea nr. 33/1994, precum și posibilitatea retrocedării imobilului expropriat în baza legii speciale, însă, în ceea ce privește termenul retrocedării, acesta nu va fi cel prevăzut de art. 35 din Legea nr. 33/1994 (un an), ci va fi cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, anume un termen considerat rezonabil. ... 34. La termenul din 27 martie 2019, apelanta-reclamantă, prin avocat, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă. ... 35. Prin Încheierea din 12 aprilie 2019, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...