Decizia ÎCCJ nr. 51/2020 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 40. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 2.567/118/2016 a reținut că exproprierea imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat a fost realizată în condițiile Legii nr. 255/2010, prin Dispoziția nr. xxxx din 20 august 2012, emisă de Primăria Orașului N, prin care s-a aprobat coridorul de expropriere, conform documentației cadastrale anexate, lista proprietarilor afectați de coridorul de expropriere și valoarea despăgubirii pentru imobilele expropriate, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului realizându-se, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, la data emiterii dispoziției. ... 41. Lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea a fost executată în baza autorizațiilor de construire nr. xxx din 30 martie 2015 și nr. xxx din 24 iunie 2016, eliberate de Primăria Orașului N, și a fost finalizată, fiind întocmit Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. xxxxx din 29 iunie 2016, imobilul în litigiu (respectiv terenul în suprafață de 1.453 mp expropriat de la reclamantă) nefiind afectat de lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea, aspect confirmat de pârâtul expropriator prin răspunsul la interogatoriu. ... 42. Atât la data exproprierii, cât și la data formulării acțiunii - 15 aprilie 2016 - legea-cadru în materia exproprierii o constituia Legea nr. 33/1994 care, în art. 35, reglementează posibilitatea pentru fostul proprietar al imobilului expropriat de a cere retrocedarea acestuia dacă în termen de un an nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat sau, după caz, lucrările nu au fost începute și dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. ... 43. Legea nr. 255/2010, în baza căreia s-a realizat exproprierea, are caracterul unei norme speciale care, fiind derogatorie de la norma generală, se aplică prioritar față de aceasta, în temeiul principiului specialia generalibus derogant. ... 44. Acest act normativ special nu conținea, la data introducerii acțiunii, dispoziții privind dreptul fostului proprietar de a cere retrocedarea terenului expropriat care nu a fost utilizat potrivit scopului în vederea căruia s-a realizat exproprierea sau asupra căruia nu s-au realizat lucrările care au justificat această măsură în termen de un an (sau în alt termen), având numai o normă de trimitere în art. 34. ... 45. Dificultatea de interpretare pentru care se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție o dezlegare de principiu rezidă în înțelesul sintagmei din art. 34 din Legea nr. 255/2010 „dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă“, precum și al sintagmei „în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi“. ... 46. În esență, ceea ce se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție este interpretarea acestei norme care, în opinia primei instanțe, conține exclusiv trimiteri la normele de drept procesual referitoare la modalitatea de soluționare a acțiunii expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite pentru terenul expropriat (art. 21-27 din Legea nr. 33/1994), în timp ce dispozițiile din Legea nr. 33/1994, referitoare la retrocedarea imobilului expropriat, ar fi contrare prevederilor legii speciale. ... 47. Analizând comparativ cele două acte normative, pentru a stabili dacă normele legii generale pot fi aplicate complementar celor prevăzute de legea specială, instanța de trimitere a constatat că, dacă, potrivit art. 5 din Legea nr. 33/1994, utilitatea publică se declară pentru lucrările de interes național sau de interes local, după o cercetare prealabilă realizată în condițiile și de autoritățile prevăzute în art. 9 din lege, printr-un act de declarare a utilității publice emis de autorități și în procedura reglementată în art. 7 și 11, în cazul lucrărilor menționate în art. 2 din Legea nr. 255/2010 [lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea imobilului în litigiu regăsindu-se la art. 2 alin. (1) lit. c) ], acestea sunt declarate ope legis de utilitate publică. ... 48. Distincția este relevantă din perspectiva evaluării normelor contrare Legii nr. 255/2010, pentru că retrocedarea permisă de art. 35 din Legea nr. 33/1994 este condiționată de neefectuarea unei noi declarații de utilitate publică de către expropriator pentru bunurile expropriate și neutilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate sau pe care nu s-au început lucrările; or, în cazul unei utilități publice stabilite prin lege, regimul juridic al bunurilor afectate este permanent sau utilitatea publică se menține până la schimbarea acestui regim legal ca urmare a apariției unei alte legi care declară încetarea utilității publice fie pentru anumite lucrări, fie prin aplicare generală la împlinirea unor termene legale, ipoteza ultimă regăsindu-se, de exemplu, în art. III din Legea nr. 229/2013 pentru completarea art. 13 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local și pentru completarea art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului (Legea nr. 229/2013). ... 49. De aici s-ar putea deduce o incompatibilitate a normelor și, deci, imposibilitatea de a stabili caracterul complinitor al normelor din legea generală la ipotezele prevăzute de legea specială. ... 50. Verificând ipoteza analizată și din perspectiva materiilor reglementate de cele două acte normative, instanța de trimitere a constatat că Legea nr. 255/2010 se referă în ansamblul său la expropriere, în capitolul II din lege fiind menționate etapele procedurii de expropriere. ... 51. Din studiul analitic al legii speciale s-ar putea concluziona că, de vreme ce se referă doar la procedura exproprierii, care include etapa „finalizării formalităților aferente procedurii de expropriere“ [intabularea dreptului de proprietate asupra coridorului de expropriere, începerea lucrărilor într-un termen considerat rezonabil în funcție de complexitatea acestora, întocmirea documentațiilor cadastrale - art. 9 alin. (5) și (6) din Legea nr. 255/2010], reglementarea printr-o lege generală a unei proceduri de retrocedare a bunului expropriat, o etapă ulterioară finalizării procedurii de expropriere, nu ar putea fi considerată ca având prevederi contrare și că ar putea completa cadrul normativ special, în virtutea normei de trimitere de la art. 34 din Legea nr. 255/2010. ... 52. O asemenea concluzie nu poate fi reținută însă dacă analiza se raportează la prevederile art. 11 alin. (6) și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 255/2010. Din interpretarea coroborată a celor două norme se poate deduce că, pentru situația în care, în procedura de expropriere, expropriatorul stabilește un alt amplasament al lucrării care nu afectează toate imobilele menționate inițial în documentațiile cadastrale și realizează o actualizare a tabelelor cu imobilele expropriate, pentru imobilele neafectate se produce o excludere din tabelul prevăzut la art. 11 alin. (4) și o radiere din oficiu din cartea funciară a interdicțiilor înscrise după întocmirea documentațiilor cadastrale, procedură care ar avea ca finalitate radierea mențiunilor privind exproprierea bunului respectiv și redobândirea de către fostul proprietar (sau deținător al altui drept real) a dreptului său inițial. Această procedură apare, așadar, ca o procedură prevăzută de norma specială, în care se stabilește o modalitate de reintrare a dreptului asupra bunului expropriat în patrimoniul persoanei expropriate și care exclude acțiunea în retrocedare întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. ... 53. Faptul că la adoptarea Legii nr. 255/2010 legiuitorul nu a înțeles să trimită la dispozițiile referitoare la retrocedare din legea generală este susținut și de modificările aduse art. 11 din Legea nr. 255/2010 prin Legea nr. 233/2018 care la art. I pct. 13 a introdus alin. (6^1)-(6^7), prin care s-a stabilit o procedură de restituire a unor imobile afectate inițial de lucrarea de interes public și care nu mai apar ca fiind afectate în urma revizuirii studiului de fezabilitate, a modificării sau definitivării proiectului tehnic ori a detaliilor de execuție. ... 54. În baza acestor argumente, instanța de trimitere a apreciat că legea specială conține norme care stabilesc, pentru unele situații, o modalitate de restituire a bunurilor expropriate, conform voinței legiuitorului, astfel încât nu și-ar găsi aplicarea trimiterea la normele care reglementează instituția retrocedării din art. 35 și 36 din Legea nr. 33/1994. ... 55. În privința celei de-a doua întrebări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat că problema de drept referitoare la termenele aplicabile și dacă acestea sunt cele prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994 este în mod evident legată de un răspuns afirmativ la prima întrebare. ... 56. Astfel, art. 35 din Legea nr. 33/1994 [text modificat prin art. 84 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 71/2011)], dispune că fostul proprietar poate solicita retrocedarea bunului expropriat dacă acesta nu a fost utilizat în termen de un an potrivit scopului pentru care a fost preluat sau dacă lucrările nu au fost începute, stabilindu-se și condiția ca expropriatorul să nu fi făcut o nouă declarație de utilitate publică care, în mod evident, ar trebui să se încadreze în acest termen. ... 57. Legea nr. 255/2010, prin prevederile art. 9 alin. (5) teza finală, stabilește obligația expropriatorului de a începe lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea lucrărilor, caracterul rezonabil urmând a fi apreciat numai după data intabulării de către expropriator a dreptului de proprietate asupra culoarului de expropriere. Astfel, în situația exproprierilor realizate conform Legii nr. 255/2010 se regăsește un termen subiectiv, iar nu unul obiectiv, cum este cel prevăzut de art. 35 din Legea nr. 33/1994, acesta din urmă găsindu-și cu atât mai puțin aplicare cu cât, așa cum s-a menționat anterior, utilitatea publică a lucrării este declarată prin lege și nu este necesară o nouă declarație de utilitate publică pentru a considera că bunul are acest regim juridic. ... ...