Decizia ÎCCJ nr. 16/2020 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Instanța de trimitere a opinat în sensul că art. 167 alin. (5) din Codul penal nu este aplicabil în evaluarea condițiilor privind starea de recidivă, dispoziția stabilind modalitatea de calcul al termenului de reabilitare în raport cu „condamnările succesive“ pe care le are o persoană condamnată, or, în cazul recidivei, primul termen presupune existența unei condamnări singulare (prin care fie s-a stabilit o singură pedeapsă, fie o rezultantă aplicabilă pentru o pluralitate de infracțiuni judecate în aceeași cauză sau în cauze separate) în raport cu care se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 41 alin. (1) din Codul penal. În cazul în care inculpatul are mai multe condamnări (la pedepse cu închisoarea cu privire la care nu s-a dispus contopirea), verificarea îndeplinirii condițiilor se face pentru fiecare dintre condamnările anterioare în mod separat. Perseverența infracțională sancționată prin regimul juridic agravant aplicabil în cazul recidivei presupune ca între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și momentul comiterii unei noi infracțiuni să treacă un interval de timp mai mic decât cel la a cărui împlinire legiuitorul presupune că pot fi înlăturate toate consecințele unei condamnări. Prin urmare, pentru stabilirea stării de recidivă trebuie verificată împlinirea termenului de reabilitare pentru fiecare condamnare în parte, prin raportare la data comiterii infracțiunii deduse judecății, de vreme ce la stabilirea stării de recidivă nu se poate ține seama de condamnările pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare. Acest examen nu trebuie confundat cu cel efectuat în materia reabilitării, instituție care privește întregul trecut infracțional al inculpatului. Interdicția săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de reabilitare privește instituția reabilitării și nu are nicio relevanță la stabilirea stării de recidivă. În acest sens s-a reținut că dispozițiile anterior expuse fac referire exclusiv la împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnarea în raport cu care se verifică existența stării de recidivă, nefiind permis a se adăuga acestui text alte exigențe. Mai mult, textul se referă la reabilitare și împlinirea termenului de reabilitare ca împrejurări alternative ce înlătură recidiva. Este motivul pentru care în doctrină (de exemplu: Matei Basarab ș.a. - „Codul penal comentat. Vol. I. Partea generală“, Editura Hamangiu, 2007, pagina 237, apud M. Basarab - „Drept penal. Partea generală“, vol. I-II, Editura Lumina Lex, București, 2001, pagina 315, Gh. Mateuț - „Efectele reabilitării asupra recidivei“, Dreptul 4/1993, paginile 41-42) s-a arătat că „în literatura penală s-a propus de lege ferenda să se prevadă în mod expres în cuprinsul art. 38 alin. (2) (vechiul Cod penal, n.n.) expresia: sau în privința cărora sunt îndeplinite condițiile reabilitării“. În absența unei asemenea mențiuni, Curtea a apreciat că nu se poate adăuga textului nicio condiție suplimentară. Este firesc ca în cazul reabilitării comiterea unei noi infracțiuni să împiedice inculpatul să beneficieze de această cauză de înlăturare a consecințelor condamnării, întrucât prin săvârșirea unei noi infracțiuni condamnatul dovedește că nu sa îndreptat, iar termenul de reabilitare să se calculeze în raport cu pedeapsa cea mai grea și să înceapă să curgă de la data executării sau considerării ca executată a ultimei pedepse, întrucât această instituție juridică are în vedere persoana condamnatului și întreaga lui activitate infracțională. În cazul recidivei, pe de altă parte, primul termen este o condamnare singulară în raport cu care se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. În caz contrar, o hotărâre de condamnare va produce efecte agravante în mod succesiv de fiecare dată când inculpatul comite o nouă infracțiune, chiar dacă în raport cu această ultimă infracțiune nu sunt îndeplinite condițiile de existență ale recidivei. Or, intenția legiuitorului a fost ca o nouă infracțiune să împiedice reabilitarea condamnatului, nu aceea de a-i agrava situația în mod succesiv. ...