Decizia ÎCCJ nr. 39/2020 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia sa invocat chestiunea de drept menționată 10. Prin Sentința civilă nr. 728 din 9 mai 2019, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamantul A, a anulat dispoziția nr. 8.398 din 19 iulie 2018 emisă de pârâtul primarul B și a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei. ... 11. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamantul a beneficiat, în perioada aferentă lunilor noiembrie 2012 - aprilie 2015, de ajutor pentru încălzirea locuinței în cuantum total de 1.362,19 lei, luni în raport cu care, în mod distinct, a început să curgă termenul special de prescripție de 3 ani, la care face trimitere expresă art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2014, termen care s-a împlinit anterior emiterii dispoziției supuse analizei în privința fiecărei sume stabilite. ... 12. În calcularea acestui termen, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 2.517 și ale art. 2.523 din Codul civil, considerându-se că pârâtul nu se poate prevala de un alt moment de începere a curgerii termenului de prescripție decât acela al acordării către reclamant a ajutorului lunar pentru încălzirea locuinței, având în vedere că până la acel moment, ulterior formulării și analizării cererii, el ar fi trebuit să cunoască situația reclamantului, în concret faptul că acesta ar fi deținut depozite bancare mai mari de 3.000 de lei, stare de fapt pentru stabilirea căreia nu era necesară intervenția unei decizii a Camerei de Conturi, care a descoperit o situație ce putea fi identificată și de pârât, prin minime diligențe. ... 13. Pentru aceste considerente, instanța a constatat că măsura de recuperare a ajutorului pentru încălzirea locuinței, în cuantum total de 1.362,19 lei, de care reclamantul ar fi beneficiat în mod nelegal, în condițiile în care acesta ar fi deținut depozite bancare superioare plafonului de 3.000 lei, stabilită de către pârât prin Dispoziția nr. 8.398 din 19 iulie 2018, este nelegală, dreptul fiind prescris. ... 14. Instanța a apreciat că nu poate reține susținerile pârâtului referitoare la curgerea a două termene succesive de prescripție, unul de 5 ani pentru stabilirea creanței, în raport cu prevederile art. 110 din Codul de procedură fiscală, și altul de 3 ani, pentru recuperarea acesteia, prevăzut de art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2014, raportat la art. 2.517 din Codul civil, având în vedere, pe de o parte, că prin legea specială a fost stabilit un termen de prescripție de 3 ani, iar, pe de altă parte, că termenul de 5 ani prevăzut de art. 110 din Codul de procedură fiscală nu este aplicabil acestui tip de creanță. În acest sens, instanța a avut în vedere că Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală operează atât cu noțiunea de creanță fiscală, cât și cu cea de creanță bugetară, conform definițiilor termenilor și expresiilor de la art. 1, astfel că între cele două creanțe nu poate fi pus semnul egalității, ele nefiind identice sub aspectul naturii juridice. ... 15. Cum art. 110 reglementează „Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale“, dispozițiile acestui articol nu pot fi extinse prin analogie și la alte tipuri de creanțe, cum sunt cele bugetare, anume cea constând în plăți nelegale din fonduri publice. ... 16. Art. 100 din Legea nr. 207/2015 prevede următoarele: „(1) Creanțele bugetare reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autoritățile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel. (2) Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanță bugetară potrivit art. 1 pct. 38 și poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestația se soluționează de către autoritatea emitentă. Dispozițiile titlului VIII sunt aplicabile în mod corespunzător.“ ... 17. Având în vedere că suma ce face obiect al Dispoziției nr. 8.398 din 19 iulie 2018 reprezintă un prejudiciu generat de acordarea ajutorului de încălzire a locuinței, prin aceasta s-a stabilit o creanță bugetară, iar nu una fiscală, astfel că termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 110 din Codul de procedură fiscală, nu îi este aplicabil. ... 18. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B, iar în cadrul soluționării acestuia, la 23 octombrie 2019, intimatul reclamant A a depus la dosar cerere de sesizare a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu privire la interpretarea art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2014 cu aplicarea art. 2.517 și a art. 2.528 din Codul civil, urmând a se statua cu privire la momentul de începere a curgerii termenului de prescripție. ... ...