Decizia ÎCCJ nr. 12/2020 (RIL)Punctul VII

VII. Opinia specialiștilor 51. Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, opinia specialiștilor de la Institutul de Cercetări Juridice „Academician Andrei Rădulescu“ al Academiei Române și de la facultățile de drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași și Universității de Vest din Timișoara. ... 52. La 9 martie 2020, Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a depus o opinie juridică, cadrele didactice implicate în analiza problemei de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii formulând două puncte de vedere. ... 53. Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că a doua orientare jurisprudențială este cea corectă, având în vedere că, spre deosebire de aplicarea amenzii în timpul procesului, care se realizează printr-o încheiere, potrivit dispozițiilor art. 190 din Codul de procedură civilă, în situația în care amenda este stabilită prin hotărârea ce soluționează fondul cauzei, partea nemulțumită poate să exercite calea de atac a apelului sau recursului, în funcție de materia dedusă judecății. Altfel spus, art. 190 din Codul de procedură civilă, chiar dacă aparent se referă doar la instanța competentă să stabilească amenda judiciară, are două ipoteze de reglementare, prima referindu-se la toate faptele sancționabile cu amendă judiciară, iar cea de-a doua, descrisă în mod expres ca „formularea unei cereri cu reacredință“, se referă, fără îndoială, la cererile principale, accesorii, adiționale sau incidentale introduse cu rea-credință și la căile de atac vădit netemeinice la care face referire art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. ... 54. Coroborând dispozițiile art. 190 cu cele ale art. 191 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că poate fi atacată doar cu cerere de reexaminare exclusiv încheierea prin care se stabilește amenda judiciară din prima ipoteză a art. 190 din Codul de procedură civilă. Cât privește cea de-a doua ipoteză a art. 190, singura modalitate de interpretare este aceea că cererea formulată cu rea-credință se poate afla fie pe rolul unei instanțe necompetente, fie pe cel al unei instanțe competente, care o soluționează. Indiferent de faptul că instanța este competentă sau nu, hotărârea prin care se pronunță prima instanță - inclusiv când cererea principală, accesorie, adițională sau incidentală este introdusă cu rea-credință - se numește sentință, conform art. 424 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar hotărârea prin care se pronunță instanța superioară - inclusiv cu privire la căile de atac vădit netemeinice - poartă denumirea de decizie, conform art. 424 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 55. Nu este însă posibil ca instanța de judecată, anterior soluționării cauzei printr-o sentință (în primă instanță) sau printr-o decizie (în calea de atac), să aprecieze printr-o încheiere asupra bunei sau relei-credințe în formularea unei cereri de chemare în judecată, respectiv asupra văditei netemeinicii a unei căi de atac, având în vedere că o cerere formulată cu reacredință, respectiv vădit netemeinică, conduce în mod inevitabil la respingerea acesteia, fiind incidente cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 din Codul de procedură civilă, judecătorii care ar pronunța o astfel de încheiere nemaiputând să soluționeze cauza printr-o sentință sau decizie, cum impune art. 424 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. ... 56. De aceea, s-a considerat de neconceput pentru o judecată unitară ca, de exemplu, soluția asupra cererii principale să poată fi atacată cu apel sau recurs, iar soluția asupra cererii de aplicare a amenzii, cu cerere de reexaminare. În acest sens, prevederile art. 460 alin. (2) din Codul de procedură civilă dispun că, dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală. Or, cererea de aplicare a sancțiunii amenzii este clar o cerere accesorie și nu ar putea fi o cerere principală în nicio situație, deoarece este determinată de cererea de chemare în judecată considerată abuzivă. ... 57. Într-o a doua interpretare s-a apreciat ca fiind corectă prima opinie jurisprudențială, majoritară, potrivit căreia singura cale de atac ce poate fi exercitată în atare situații este cererea de reexaminare prevăzută de art. 191 din Codul de procedură civilă, indiferent de tipul hotărârii (încheiere, sentință sau decizie) prin care a fost aplicată amenda judiciară. ... 58. Art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie principiul legalității căii de atac, motiv pentru care, în lipsa unei derogări exprese, hotărârea, indiferent de tipul său, este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Or, în cazul amenzii judiciare, art. 190 din Codul de procedură civilă menționează că încheierea prin care se aplică această sancțiune este executorie, iar art. 191 din Codul de procedură civilă instituie o cale de atac unică, anume cererea de reexaminare, într-un termen de 15 zile de la comunicare, precum și o competență materială derogatorie de la regulile generale (un alt complet din cadrul aceleiași instanțe de judecată), soluția pronunțată astfel fiind definitivă. ... 59. Drept urmare, de la bun început, legiuitorul stabilește nu doar unicitatea căii de atac, ci și competența exclusivă a instanței care se poate pronunța asupra acesteia. Or, prin asemenea dispoziție, este limpede că instanța superioară, de control judiciar, nu poate fi învestită cu un astfel de obiect. ... 60. Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere împrejurarea că reglementarea cuprinsă în art. 187-191 din Codul de procedură civilă privește măsuri pe care instanța le dispune din oficiu (în condițiile în care dispozițiile privitoare la despăgubirile reglementate de art. 189 din Codul de procedură civilă nu fac obiectul problemei analizate). Drept urmare, dispozițiile art. 460 alin. (2) sau (3) din Codul de procedură civilă nu își găsesc aplicare, câtă vreme măsura aplicării amenzii judiciare prevăzute de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă nu poate face obiectul unei cereri principale, incidentale sau accesorii promovate de partea adversă celei amendate, întrucât nu ar întruni cerințele art. 36 ori, eventual, ale art. 33 din Codul de procedură civilă. Drept urmare, solicitarea părții de aplicare a unei asemenea amenzi, dacă este formulată în cadrul litigiului pe fond, nu poate primi o asemenea calificare și nici nu poate urma regulile prevăzute de art. 460 alin. (2) -(4) din Codul de procedură civilă. ... ...