Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (RIL)Punctul VIII

VIII. Opinia specialiștilor 34. Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, opinia specialiștilor de la facultățile de drept din cadrul Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu, Universității de Vest din Timișoara, Universității București și Universității „Nicolae Titulescu“ din București. ... 35. La data de 18 februarie 2020, Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara - Departamentul de drept privat a depus o opinie juridică, arătând că, ținând seama de considerentele Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a delimita competența materială procesuală a secțiilor civile, respectiv a secțiilor specializate în litigiile cu profesioniști, este necesar, mai întâi, să se determine obiectul și natura litigiilor cu care acestea sunt sesizate, în materia dată. ... 36. În raport cu acest mod de structurare a analizei problemei de drept, autorii opiniei juridice au concluzionat că, în ceea ce privește competența materială procesuală în soluționarea apelului în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite (victima prejudiciului sau persoanele îndreptățite la despăgubire) prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitate de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, aceasta îi revine secției civile, și nu secției specializate în materia litigiilor cu profesioniști, având în vedere că, pe de o parte, cauza juridică a raporturilor de drept material deduse judecății este răspunderea delictuală a persoanei indicate drept vinovată de producerea accidentului, iar, pe de altă parte, că pârâta - societate de asigurări este chemată doar să acopere prejudiciul în locul persoanei vinovate, în limitele contractului de asigurare, cu titlu subsecvent antrenării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a celui care a cauzat prejudiciul. Așadar, acest tip de litigiu nu este fundamentat în principal pe activitatea economică a profesioniștilor, ci pe răspunderea civilă delictuală a persoanei fizice, finalitatea sa nepurtând nici „asupra verificării activității profesionale a profesionistului“, nici „asupra analizei răspunderii contractuale dintre asigurat și asigurător“, astfel încât nu s-ar putea aprecia că ar decurge „din activitatea profesionistului“. În esență, în acest tip de litigii se analizează condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în persoana celui care a produs prejudiciul și nu se valorifică motive sau apărări de fond, care pun în discuție elementele raportului juridic izvorât dintr-un act încheiat în contextul exploatării unei întreprinderi, și nici nu sunt invocate argumente referitoare la aplicarea și interpretarea normelor de drept material ce reglementează regimul juridic general și special al profesioniștilor, de genul celor menționate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind astfel exclusă competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor/completelor specializate în cauze cu profesioniști. În litigiile privitoare la plata de despăgubiri materiale și morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitate de intervenient forțat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele substanțiale speciale (care ar face necesară verificarea legislației specifice litigiilor cu profesioniști). Pornind de la premisa că natura juridică a cauzei se păstrează și în calea de atac, aceasta va reveni spre soluționare, de asemenea, instanței civile de drept comun, și nu instanței specializate în litigii cu profesioniști. ... 37. În ceea ce privește competența materială procesuală în soluționarea apelului în litigiile având ca obiect acțiunea în regres intentată de asigurătorul RCA împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, întemeiată pe dispozițiile art. 25 lit. a) , b) , c) , d) din Legea nr. 132/2017, aceasta îi revine secției civile, și nu secției specializate în materia litigiilor cu profesioniști, având în vedere că, pe de o parte, cauza juridică a acțiunii în regres intentate de asigurătorul RCA împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului nu este contractul de asigurare (de reținut că legiuitorul nu distinge între ipotezele în care persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului este asiguratul sau o altă persoană, aceasta din urmă neavând niciun raport juridic contractual cu asigurătorul), ci instituția subrogației legale, în temeiul căreia asigurătorul RCA exercită împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului o acțiune în răspundere civilă delictuală. Așadar, nici aceste litigii nu decurg din activitatea profesionistului în contextul exploatării unei întreprinderi și nici nu presupun, în principiu, analiza aplicării și interpretării normelor de drept material ce reglementează regimul juridic general și special al profesioniștilor, de genul celor menționate exemplificativ la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind astfel exclusă competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor/completelor specializate în cauze cu profesioniști. ... 38. Atunci când acțiunea în regres a asigurătorului RCA se exercită împotriva asiguratului, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. e) din Legea nr. 132/2017, în ipoteza în care există identitate între asigurat și persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, competența materială procesuală în soluționarea apelului exercitat în aceste litigii revine secției specializate în materia litigiilor cu profesioniști, și nu secției civile, având în vedere că, în această ipoteză, raportul juridic de drept material dedus judecății se întemeiază pe răspunderea contractuală a asiguratului, care este însăși cauza acțiunii asigurătorului împotriva asiguratului. Or, pentru asigurătorul RCA, contractul de asigurare reprezintă un act încheiat în contextul exploatării unei întreprinderi, a unei activități organizate „ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ“, conform prevederilor art. 3 alin. (3) din Codul civil. Așa fiind, chiar dacă s-ar interpreta restrictiv noțiunea de „cereri în materia societăților“ (sintagmă pe care dispozițiile art. 226 din Legea nr. 71/2011 o menționează în mod expres) doar la actele de funcționare a acestora, reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 31/1990), și aceste acte de funcționare țin de organizarea sistematică a unei activități, în condițiile art. 3 alin. (3) din Codul civil, și umbrela juridică de „exploatare a unei întreprinderi“ le conferă elemente comune cu celelalte acte juridice ale societăților, cele încheiate în activitatea specifică realizării obiectului de activitate. ... 39. Atunci când acțiunea în regres a asigurătorului RCA se exercită împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. e) din Legea nr. 132/2017, dar nu există identitate între asigurat și persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, competența materială procesuală în soluționarea apelului exercitat în aceste litigii revine secției civile, și nu secției specializate în litigii între profesioniști, având în vedere că asigurătorul nu are raporturi juridice contractuale cu această persoană, astfel încât fundamentul dreptului de regres al asigurătorului, respectiv cauza acțiunii acestuia, nu va fi răspunderea civilă contractuală, ci răspunderea civilă delictuală. În consecință, având în vedere că, în ipoteza dată, nu vor fi deduse judecății elementele raportului juridic izvorât dintr-un act încheiat în contextul exploatării unei întreprinderi, nici nu vor fi incidente normele de drept material ce reglementează regimul juridic general și special al profesioniștilor de genul celor menționate exemplificativ la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, fiind exclusă competența materială procesuală ce revine tribunalelor/secțiilor/completelor specializate în cauze cu profesioniști. ... ...