Decizia ÎCCJ nr. 12/2020 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării este în sensul că, în interpretarea dispozițiilor art. 257 alin. (5) , ale art. 264 alin. (1) și ale art. 269 alin. (1) , (2) și (4) din Codul de procedură penală, actul de procedură transmis instanței prin poșta electronică în ultima zi a termenului care se calculează pe zile este făcut în termen, indiferent de momentul înregistrării actului de procedură la instanță. Cu privire la admisibilitatea sesizării s-a exprimat opinia potrivit căreia condiția privind existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei este îndeplinită pentru ipoteza actului de procedură transmis prin poșta electronică instanței, întrucât, în cauză, actul de procedură constă într-o cerere de apel transmisă instanței prin e-mail. Interpretarea corelată a dispozițiilor art. 257 alin. (5) și ale art. 264 alin. (1) din Codul de procedură penală conduce la concluzia că părțile și subiecții procesuali pot realiza comunicarea actelor de procedură prin poșta electronică. Din punctul de vedere al efectelor în plan procesual penal, în absența oricărei distincții în dispozițiile Codului de procedură penală, actul de procedură transmis (comunicat) instanței prin poșta electronică este echivalat cu actul de procedură depus la instanță (legiuitorul nu a atribuit efecte diferite, nu a stabilit reguli diferite și nu a impus cerințe diferite pentru actul de procedură transmis instanței prin poșta electronică în raport cu actul de procedură depus la instanță). Această echivalență are drept consecință aplicarea nediferențiată a regulilor privind calculul termenelor procedurale în cazul actului de procedură transmis instanței prin poșta electronică și în cazul actului de procedură depus la instanță, inclusiv din perspectiva momentului la care se admite că actul de procedură este realizat. În conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. (1) , (2) și (4) din Codul de procedură penală: (1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. ............................................................................................... (4) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În cazul termenelor procedurale care se calculează pe zile (de exemplu, termenul de declarare a apelului), actul de procedură (cererea de apel) depus la instanță în ultima zi a termenului este făcut în termen și, în ipoteza echivalentă a comunicării prin intermediul poștei electronice, actul de procedură (cererea de apel) transmis instanței prin poșta electronică (e-mail) în ultima zi a termenului este făcut în termen. Nicio normă procesual penală nu indică faptul că, în cazul actului de procedură transmis instanței prin poșta electronică, s-ar impune îndeplinirea unei formalități suplimentare pentru a se admite că actul de procedură este făcut în termen. În acest sens, în cazul similar al termenelor procedurale care se calculează pe ore, este jurisprudența Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub imperiul noului Cod de procedură penală, reflectată în Decizia nr. 311/A din 15 septembrie 2017. De asemenea, s-a susținut că dispozițiile art. 270 alin. (1) din Codul de procedură penală, la care se face referire în încheierea de sesizare, nu au incidență în chestiunea de drept ridicată de instanța de trimitere, având în vedere următoarele argumente: Sub un prim aspect, actul de procedură depus la instanță și echivalentul său - actul de procedură transmis instanței prin poșta electronică - presupun o comunicare directă și, în principiu, instantanee cu instanța, mai exact, cu locul unde se află instanța. Chestiunea de drept ridicată de instanța de trimitere privește un astfel de act de procedură, transmis direct și instantaneu instanței. În schimb, dispozițiile art. 270 alin. (1) din Codul de procedură penală nu privesc acte de procedură comunicate în mod direct instanței, ci acte de procedură depuse la alte entități (administrația locului de deținere, unitatea militară și oficiul poștal) și comunicate instanței prin mijlocirea acestora, care implică scurgerea unui interval de timp. Sub un al doilea aspect, chestiunea de drept ridicată de instanța de trimitere privește ipoteza actului de procedură făcut, în mod efectiv, în termen (actul de procedură este transmis prin poșta electronică în termen și recepționat de instanță în termen). Or, dispozițiile art. 270 alin. (1) din Codul de procedură penală privesc actul de procedură „considerat ca făcut în termen“, chiar dacă este recepționat după expirarea termenului procedural. Referitor la Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și 183 din Codul de procedură civilă, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen, invocată în încheierea de sesizare, s-au făcut două precizări: În primul rând, din interpretarea per a contrario a dispozitivului Deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rezultă că actul de procedură transmis prin poșta electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, înainte de ora la care activitatea încetează la instanță, este un act depus în termen. Or, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, actul de procedură (cererea de apel) a fost transmis prin poșta electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, la ora 15,11, înainte de ora la care activitatea încetează la instanță. În al doilea rând, ulterior pronunțării Deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, dispozițiile art. 183 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă au fost revizuite, după cum urmează: (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) , recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată. În final, s-a precizat că în materia dreptului procesual penal este o chestiune de principiu ca normele procesual penale să fie interpretate și aplicate în favoarea părților și a subiecților procesuali, în sensul asigurării plenitudinii în exercitarea drepturilor procesuale. De asemenea, în domeniul procedurii penale, persoana care se întemeiază pe informațiile publice furnizate de autoritatea judecătorească pentru exercitarea unui drept procesual nu ar putea fi sancționată cu decăderea din exercițiul dreptului, pentru necunoașterea unor informații juridice suplimentare. În condițiile în care paginile de internet ale unor instanțe conțin adrese electronice, cu indicarea posibilității utilizării acestora pentru a comunica instanței acte, nu s-ar putea admite că persoana care se bazează pe informațiile publice furnizate de instanțe - informații publice cu un grad maxim de credibilitate - ar putea fi decăzută din exercițiul drepturilor procesuale, pentru necunoașterea semnificației atribuite momentului înregistrării actelor. ...