Decizia ÎCCJ nr. 13/2020 (HP)Punctul IV

IV. Aspectele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 25. Completul de judecată al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că este admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, în raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că: – soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, întrucât, în speță, trebuie stabilit dacă, în perioada 1 martie-31 decembrie 2017, se menține în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică la care face referire alin. (3) al aceluiași articol, spor cu privire la care art. 12 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, la care face trimitere art. 7 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, stabilește că se acordă în procent de până la 25%, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și cu încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin buget, respectiv dacă sporul aflat în plată în procentul stabilit prin ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală aplicabil în luna februarie 2017 nu poate fi diminuat sau înlăturat printr-un alt ordin începând cu 1 martie 2017; ... – problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; ... – problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data formulării sesizării; ... – există un litigiu în curs de judecată, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, care soluționează, în ultimă instanță, litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, potrivit art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004) coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 188/1999) și art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. ... ... ...