Decizia CCR nr. 428/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorilor, care pune concluzii de admitere a excepției. Acesta amintește că prin Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege. Contrar celor reținute prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se arată că dispozițiile Codului de procedură civilă sunt extrem de clare, în sensul că penalitatea poate fi înlăturată doar pe calea contestației la executare. Chiar prin jurisprudența anterioară a instanței supreme se statuează că este legală reglementarea instituită de dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă, având în vedere că acestea reglementează un mijloc de constrângere a debitorului de rea-credință care nu își îndeplinește obligația stabilită printr-un titlu executoriu. Dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă au fost instituite în sensul în care penalizarea debitorului de rea-credință ar trebui să fie efectivă. Or, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta adaugă la lege și acordă debitorului de rea-credință un termen suplimentar până la finalizarea procedurii utilizate de creditor, în temeiul prevederilor art. 906 din Codul de procedură civilă. ...