Decizia CCR nr. 443/2025Punctul 6

6. Dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 permit doar prin corelare cu alte dispoziții legale stabilirea limitei maxime în raport cu care fapta este considerată infracțiune (art. 336 din Codul penal), însă nu definesc clar și previzibil momentul de la care intervine răspunderea contravențională, în lipsa prevederii unei limite minime a concentrației de alcool în aerul expirat. Autorul excepției susține că aparatele etilotest utilizate în măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat permit, prin însăși modalitatea de omologare legală, erori de măsurare tolerate, legal acceptate, dar care se răsfrâng asupra destinatarului normei, sancționat conform prevederilor legale criticate, pentru conducerea „sub influența băuturilor alcoolice“, fără însă ca în această situație agentul constatator să fie obligat să probeze fapta contravențională dincolo de orice dubiu sau îndoială rezonabilă, prin raportare la posibilitatea pe care art. 88 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 o lasă doar contravenientului. În lipsa unei limite minime a concentrației de alcool în aerul expirat clar stabilite prin lege, expresia „sub influența băuturilor alcoolice“ este lipsită de claritate și previzibilitate, mai ales în condițiile în care halena alcoolică în limite minime poate fi generată de organismul uman, de situația medicală sau de alimentația persoanei testate. ...