Decizia CCR nr. 414/2025Punctul 33

33. În ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, raportate la încălcarea art. 1 alin. (3) -(5) , art. 61 și a art. 114 din Constituție prin aceea că Guvernul și-a angajat răspunderea asupra unui proiect de lege care reglementează în mai multe domenii fără legătură între ele sau fără un scop unic (lipsa unicității de reglementare) și fără a exista o reală urgență, se susține că acestea nu sunt întemeiate. Se apreciază că în cauză sunt aplicabile mutatis mutandis considerente de principiu din jurisprudența constituțională în materie (deciziile nr. 298 din 2006 și nr. 147 din 2003), prin care Curtea a statuat că dispozițiile art. 114 din Constituție (art. 113 în forma Constituției anterior revizuirii și republicării sale din anul 2003) nu stabilesc cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un proiect de lege sub aspectul structurii sale și al întinderii domeniului de reglementare, legea adoptată putând avea un caracter complex care să vizeze însă un scop sau un interes general unic. Or, legea criticată în cauză are un caracter complex, iar scopul unic, precum și urgența adoptării sunt precizate cu claritate în expunerea de motive prezentată de Guvern. Astfel, urgența adoptării este motivată prin obligația respectării angajamentelor României față de cadrul legislativ al Uniunii Europene în materie fiscal-bugetară și armonizarea în acest sens a legislației naționale, concomitent cu necesitatea implementării măsurilor corespunzătoare pentru reducerea deficitului bugetar ca dimensiune esențială a realizării programului de guvernare (art. 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, recomandările Fondului Monetar Internațional și ale Comisiei Europene, Planul național de redresare și reziliență). În lipsa luării de urgență a unor măsuri eficiente devine iminentă aplicarea unor sancțiuni constând în suspendarea fondurilor europene. Se menționează presiunile financiare exercitate asupra Fondului unic de asigurări sociale de sănătate, rezultate din creșterea cheltuielilor și a numărului beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, și faptul că aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor. ...