Decizia CCR nr. 390/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. l) întrucât reglementează aspecte ce vizează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești și era necesar ca reglementarea acestora să se realizeze prin lege organică. În continuare, se arată că dispozițiile unei legi organice trebuiau să fie dezbătute și aprobate de Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, și că Parlamentul nu putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice, fiind încălcate astfel prevederile constituționale ale art. 75 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) . Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 133 alin. (1) din Constituție, se reține că era obligatorie cel puțin solicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Nu în ultimul rând, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, se invocă faptul că reglementarea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată numai prin lege, conform art. 126 alin. (2) din Constituție, trebuie să respecte standardul minim impus de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în privința instanței „instituite de lege“. În susținerea acestor aspecte, autoarea excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 paragraful 1 din Convenție, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 1.096 din 8 septembrie 2009. ...