Decizia CCR nr. 169/2025Punctul 21

21. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, care prevede că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, acesta a adoptat Legea nr. 304/2004, lege organică ce reglementează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție. Potrivit art. 139 din Legea nr. 304/2004, prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești se stabilește, printre altele, organizarea administrativă a curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor, iar instanța de contencios constituțional a constatat că regulamentul menționat nu conține dispoziții normative referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, astfel încât dispozițiile de lege criticate care dau în competența Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești nu contravin dispozițiilor art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. l) din Constituție. Prin urmare, s-a constatat că susținerile de neconstituționalitate potrivit cărora normele legale criticate deleagă în mod neconstituțional competențele de reglementare și de legiferare din sarcina Parlamentului în cea a Consiliului Superior al Magistraturii sunt neîntemeiate (Decizia nr. 1.588 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 3 februarie 2012). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. ...