Decizia CCR nr. 506/2024Punctul 15

15. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, ale art. 52 alin. (1) fraza a doua și ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Reține că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, acesta a adoptat Legea nr. 304/2004, care reglementează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție. De asemenea, arată că, prin art. 139 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004, legiuitorul infraconstituțional a delegat Consiliului Superior al Magistraturii atribuția de a adopta, prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, norme secundare care să stabilească modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe completuri de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuției aleatorii și continuității. Reține, totodată, că, prin art. 11 din Legea nr. 304/2004, legiuitorul a reglementat principiul repartizării dosarelor în mod aleatoriu, care semnifică distribuirea dosarelor cu excluderea factorului decizional uman, prin intermediul unui sistem informatizat sau, cu titlu de excepție, potrivit metodei ciclice, o aplicare a principiului repartizării aleatorii a cauzelor. Așadar, completul de judecată (fie complet unic, fie complet colegial) învestit cu soluționarea unei cauze este stabilit în mod aleatoriu, iar nu după o repartizare predictibilă. ...