Decizia CCR nr. 396/2025Punctul 4

4. Pe de altă parte, susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere normele specifice atât în materia contenciosului administrativ, cât și în materia concurenței, precum și jurisprudența Curții Constituționale în materie, care se aplică mutatis mutandis și în cauză și prin care s-a constatat constituționalitatea soluției legislative criticate (spre exemplu, Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011, Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015 și Decizia nr. 535 din 14 iulie 2015). De asemenea, învederează că legiuitorul trebuia să țină seama și de normele contenciosului administrativ, având în vedere că ordinul Consiliului Concurenței de declanșare a investigației este un act incipient prin care președintele Consiliului Concurenței, în baza hotărârii Plenului Consiliului Concurenței, ca organism decizional, dispune la nivel administrativ începerea investigației și indică persoana care este raportor al acestei investigații. Or, potrivit jurisprudenței instanțelor naționale și a instanței de contencios constituțional, un astfel de act nu este un act administrativ per se reglementat de legea contenciosului administrativ, ci este o operațiune administrativă care stă la baza actului final - decizia Consiliului Concurenței. Într-o astfel de situație, prin propunerea autoarei excepției de neconstituționalitate de a se ataca separat acest ordin, s-ar aduce o încălcare înseși ordinii de drept, din perspectiva contenciosului administrativ și a normelor generale, cu precădere a art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia, operațiunile administrative ce stau la baza actului administrativ se atacă numai odată cu acel act administrativ, aspecte statuate, de asemenea, în jurisprudența Curții Constituționale. De asemenea, învederează că legislația concurenței oferă numeroase garanții pentru protejarea intereselor și drepturilor părților, de exemplu, dreptul la apărare, întrucât chiar ordinul de declanșare a investigației, prin elementele obligatorii pe care le conține, asigură părții dreptul la apărare prin cunoașterea coordonatelor în care se începe investigația, a persoanelor care au dreptul să efectueze aceste acte în fața Consiliului Concurenței, iar, ulterior, pe parcursul procedurii de investigație, există numeroase garanții procedurale ale asigurării dreptului la apărare (punct de vedere față de raportul de investigație, participarea la audieri, formularea de puncte de vedere scrise și alte asemenea cu privire la diferite acte procedurale). Prin urmare, arată că nu sunt încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale părților menționate în susținerea excepției și solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise. ...