Decizia ÎCCJ nr. 6/2020 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 49. Cu privire la admisibilitatea sesizării, instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea acestei proceduri. ... 50. S-a arătat astfel că litigiul se află pe rolul Curții de Apel Bacău, ca instanță competentă să judece în recurs cauza, în ultimă instanță, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017. ... 51. Curtea de Apel Bacău a apreciat că nu există o cauză de inadmisibilitate a sesizării, întrucât soluționarea fondului cauzei presupune verificarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv dacă hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 27 pct. 11 din Norma nr. 23/2014, problemă de drept ce urmează a fi soluționată în raport cu o situație de fapt deja stabilită, nefiind implicată o statuare și asupra situației de fapt. ... 52. S-a arătat, de asemenea, că și condiția noutății este îndeplinită, „completul Curții de Apel Bacău fiind învestit pentru prima oară cu o cauză în care se pune în discuție această chestiune de drept, instanța supremă nefiind învestită până la această dată cu un recurs în interesul legii sau în baza art. 520 din Codul de procedură civilă“; totodată, nu se poate concluziona că există o practică deja constantă, care ar fi diluat caracterul de noutate al chestiunii de drept invocate, nefiind identificate alte soluții pronunțate de instanțe. ... 53. Deși Norma nr. 23/2014 este, în prezent, abrogată, având însă incidență în cauza pendinte, dispoziții similare sunt aplicabile, în prezent, conform Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (Legea nr. 132/2017). ... 54. Instanța de trimitere a arătat că nu a fost identificată jurisprudență în această materie și, din cauza modalității deficitare de formulare a textului legal, există îndoială cu privire la interpretarea sa. ... 55. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, instanța de trimitere a apreciat că prevederile art. 27 pct. 11 din Norma nr. 23/2014 se interpretează în sensul că sintagma „atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru“ se referă la ipoteza utilizării vehiculului pe care sunt montate dispozitivele sau instalațiile de lucru în ansamblul său. ... 56. Prin urmare, sintagma se referă la vehicul (ansamblu compus din vehicul și dispozitive/instalații de lucru care funcționează în scopul desfășurării unei activități de lucru), iar nu la dispozitive/instalații atunci când acestea, în mod individual, sunt acționate pentru lucru. ... 57. În susținerea acestei opinii s-a arătat că este relevant scopul excluderii de la acordarea de despăgubiri, care s-a clarificat prin prisma legislației ulterioare, prin adăugarea sintagmei „acestea constituind riscuri ale activității profesionale“ [art. 12 lit. k) din Legea nr. 132/2017]. ... 58. S-a susținut, de asemenea, că aceleași considerente fundamentează și concluzia existenței unei distincții între dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, prevăzute de art. 26 alin. (2) pct. 1 din Norma nr. 23/2013, și dispozitivele sau instalațiile montate pe vehicule, prevăzute de art. 27 pct. 11 din același act normativ, textul nefiind însă clar și suportând și interpretarea contrară, prin raportare la chiar scopul instituirii mecanismului asigurării de răspundere civilă auto obligatorii, respectiv cel păgubit să primească în mod obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situația materială a celui care a produs evenimentul. ... 59. Instanța de trimitere a arătat că Legea nr. 132/2017 transpune prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 263 din 7 octombrie 2009 (Directiva 2009/103/CE), precum și prevederile art. 21 alin. (2) și art. 181 alin. (3) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Directiva Solvabilitate II), astfel cum rezultă din mențiunile inserate în cuprinsul acestei legi. ... 60. Au fost menționate: – Cauza C-514/16 Rodrigues de Andrade, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.) a statuat asupra art. 3 alin. (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi; ... – Cauza C-100/18 Linea Directa Aseguradora - S.A. împotriva Segurcaixa, Sociedad Anonima de Seguros y Reaseguros, în care C.J.U.E. a statuat asupra art. 3 primul paragraf din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi; ... – Decizia nr. 86 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 17 ianuarie 2018, arătându-se că instanța supremă s-a pronunțat prin această hotărâre asupra interpretării unei alte prevederi din cuprinsul Normei nr. 23/2014. ... ... ...