Decizia ÎCCJ nr. 2/2020 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării s-a concluzionat de către Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție că, în cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, ca infracțiune continuă, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală - de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei - curge, prin aplicarea în mod corespunzător a Deciziei nr. 10 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008, de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârșirea faptei, consumate sau epuizate. Termenul de 3 luni prevăzut în art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală poate să curgă: 1. din momentul consumării, în ipoteza în care acest moment este identic cu cel al cunoașterii săvârșirii faptei; 2. din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, în ipoteza în care acest moment este situat între momentul consumării și momentul epuizării; 3. din momentul epuizării sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, ipoteză în care nu trebuie depășit termenul de prescripție a răspunderii penale. În esență, opinia exprimată se întemeiază pe următoarele argumente: Infracțiunea de abandon de familie prevăzută în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal - constând în neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească - reprezintă o infracțiune continuă, caracterizată prin existența unui moment al consumării și a unui moment al epuizării, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4 din 20 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017. Pornind de la interpretarea dispozițiilor art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, s-a reținut că, atunci când s-a referit la „săvârșirea faptei“, legiuitorul Codului de procedură penală nu a inclus nicio mențiune cu privire la infracțiunea continuă și nu a inserat nicio regulă prin care să determine, ca moment inițial al curgerii termenului de 3 luni, momentul consumării sau momentul epuizării astfel cum a procedat, în materia termenului de prescripție a răspunderii penale, art. 154 alin. (2) din Codul penal. Dacă s-ar admite că termenul de introducere a plângerii prealabile curge de la momentul epuizării, persoana vătămată sau reprezentantul său legal care cunoaște momentul consumării nu ar putea să introducă plângerea prealabilă în întreg intervalul cuprins între momentul consumării și momentul epuizării, soluție incompatibilă cu ideea de protecție a intereselor persoanei vătămate. Evitarea consecințelor expuse se poate realiza numai prin aplicarea, în mod corespunzător, a Deciziei nr. 10 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008. Transpunând argumentele Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la reglementarea procesual penală în vigoare, s-a apreciat că: „dispozițiile art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală nu conțin niciun fel de distincție referitoare la formele de săvârșire a infracțiunii, ceea ce înseamnă că acele dispoziții se aplică indiferent dacă infracțiunile constau în fapte consumate sau în fapte epuizate“, „că pentru începerea curgerii termenului nu este necesară epuizarea infracțiunii“ și că „considera altfel ar însemna să se accepte ca persoana vătămată ce cunoaște săvârșirea faptei consumate să nu introducă plângere prealabilă în 3 luni din acel moment, ci să aibă la dispoziție 3 luni din momentul epuizării infracțiunii, ceea ce ar fi inadmisibil întrucât s-ar modifica conținutul dispozițiilor art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală, creându-se, pe cale judiciară, un alt termen mai lung decât cel prescris de legiuitor.“ Întemeiat pe argumentele soluției adoptate prin Decizia nr. 10 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008, s-a arătat că termenul de 3 luni prevăzut de art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală poate să curgă: 1. din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii săvârșirii faptei; ... 2. din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, moment care se poate situa după momentul consumării, până la cel al epuizării; ... 3. din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, în care caz nu trebuie depășit termenul de prescripție a răspunderii penale. ... În consecință, s-a arătat că dispozițiile art. 296 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că termenul de 3 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor continue, curge de la data la care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei, consumate sau epuizate. Referitor la Decizia de îndrumare nr. 1 din 20 iunie 1987 a Plenului fostului Tribunal Suprem, invocată în încheierea de sesizare, s-a apreciat că nu se susține soluția calculării termenului de introducere a plângerii prealabile exclusiv prin raportare la momentul epuizării motivat de faptul că: nu conține nicio referire explicită la termenul de introducere a plângerii prealabile, reglementat în art. 284 din Codul de procedură penală de la 1968, la data pronunțării deciziei; decizia nu leagă, în cazul infracțiunilor continue, toate consecințele juridice de momentul epuizării, ci enumeră, exemplificativ, consecințe juridice legate de momentul epuizării și consecințe juridice legate de momentul consumării infracțiunii continue și faptul că se referă la „alte consecințe care sunt condiționate de epuizarea activității infracționale“, or, introducerea plângerii prealabile nu este condiționată de epuizarea activității infracționale. ...