Decizia ÎCCJ nr. 61/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 67. Examinând sesizările, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele: Cu privire la admisibilitatea sesizărilor 68. Temeiul sesizărilor conexe îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă potrivit cărora: „Dacă, în cursul judecății un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 69. Reglementând, în cuprinsul textului anterior citat, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca mijloc de asigurare a unei practici judiciare unitare în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, alături de mecanismul recursului în interesul legii, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se cer a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze pricina; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; din perspectiva acestei condiții trebuie verificat dacă sunt întrunite premisele de analiză ale acesteia, anume: a) existența unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu; ... b) problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate; ... c) chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei, context în care noțiunea de „soluționare pe fond“ trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei, astfel cum s-a conturat jurisprudența instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare; ... ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; și ... – asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 70. Evaluând elementele sesizărilor, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a condițiilor care permit declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că doar trei din cele cinci cerințe, anterior enunțate, sunt întrunite. ... 71. Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizările au fost promovate, cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii asupra chestiunii ce face obiectul sesizărilor, precum și inexistența unui recurs în interesul legii în curs de soluționare cu acest obiect, nefiind însă întrunite cerințele de substanță ale obiectului sesizărilor conexe, anume condiția noutății, precum și împrejurarea ca obiectul sesizărilor să vizeze o chestiune de drept, chestiune care să fie veritabilă și esențială, potrivit celor ce se vor arăta în continuare. ... 72. Sesizările conexe au fost formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 33.317/3/2017 și nr. 36.768/3/2017, instanță care a fost învestită, în fiecare dintre aceste dosare, cu soluționarea apelului declarat de către reclamantă împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în cauze având ca obiect constatarea nulității unor acte adiționale la contractul individual de muncă al fiecărui pârât și obligarea pârâților să încheie un nou act adițional cu salariul de bază lunar brut corect calculat și să restituie reclamantei-angajator diferențele salariale încasate necuvenit, în baza actului adițional nul. ... 73. Aceste litigii reprezintă conflicte individuale de muncă, fiind soluționate în primă instanță, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, coroborate cu art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, de către tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul; soluționarea apelului este în competența curții de apel, potrivit art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanță care pronunță o hotărâre definitivă, având în vedere că deciziile date în apel în această materie nu pot fi atacate cu recurs, astfel cum prevede art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. ... 74. Prin urmare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât titularul sesizărilor soluționează cauza în ultimă instanță, potrivit competențelor sale legale, pronunțând o hotărâre definitivă, conform art. 634 pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 75. Numai din punct de vedere formal se reține și că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat în cadrul vreunuia dintre mecanismele de unificare a practicii judiciare asupra chestiunii cu privire la care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile, iar potrivit comunicării Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se analizează practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizărilor de față. ... 76. Condiția noutății chestiunii de drept, condiție distinctă de aceea a nestatuării anterioare de către instanța supremă, nu este îndeplinită. ... 77. Această cerință, raportat la obiectul sesizărilor conexe, poate fi analizată doar dacă se are în vedere în mod fragmentat întrebarea prealabilă și se acceptă faptul că modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 57 Codul muncii - din perspectiva condițiilor în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la un contract individual de muncă și a efectelor nulității - reprezintă chestiunea de drept cu privire la care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 78. În caz contrar, ansamblul întrebării prealabile nu permite identificarea unei chestiuni de drept susceptibile de a primi o dezlegare de principiu în cadrul acestei proceduri, care să fie utilă instanței în soluționarea cauzei, în sensul ca de acesta să depindă soluționarea cauzei pe fond, ci reprezintă o delegare către instanța supremă a competenței legale a curții de apel de a soluționa apelurile cu care este învestită, prin aplicarea în concret a normelor incidente la circumstanțele particulare ale speței, în limitele criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel. ... 79. În absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea acestei condiții ține de exercitarea atributului de apreciere a completului învestit cu soluționarea unei astfel de sesizări, așa cum instanța supremă a decis în mod constant în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015, Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019, Decizia nr. 46 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 7 noiembrie 2019 etc.). ... 80. S-a statuat deja că cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele încă nu au dat acesteia o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, de o anumită întindere sau consistență. ... 81. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, a unei norme mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). ... 82. În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). ... 83. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se impune a observa că dispozițiile legale a căror interpretare și aplicare au prilejuit formularea sesizărilor analizate se regăsesc în cuprinsul unui act normativ adoptat și intrat în vigoare în anul 2003. ... 84. Pe de altă parte, Codul muncii nu a suferit intervenții legislative recente, astfel încât norma vizată de această trimitere preliminară (art. 57) să necesite o reevaluare, într-un nou context, de natură a fi schimbat perspectiva interpretărilor anterioare, jurisprudențiale sau în mecanismele de unificare a practicii. ... 85. În ceea ce privește cerința privind existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se rețin următoarele: ... 86. Instanța de trimitere a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Modul de interpretare a dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire specială la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă, precum și la efectele nulității, atunci când încheierea actului adițional reprezintă o măsură de punere în executare a unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un litigiu de muncă, hotărâre care este executorie de drept cu caracter provizoriu până la rămânerea definitivă și care, ulterior rămânerii definitive, a fost lămurită în procedura prevăzută de art. 443 din Codul de procedură civilă. ... 87. Norma din cuprinsul Codului muncii, supusă interpretării, prevede: + Articolul 57 (1) Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia. (2) Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. (3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege. (4) În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri. (5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu. (6) Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților. (7) Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească. ... 88. Din modalitatea de formulare a întrebării prealabile ar putea reieși că instanța de trimitere este în dificultate (i) fie cu privire la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă și efectele nulității, (ii) fie cu privire la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă și efectele nulității, în circumstanțele particulare ale spețelor pe care le are de soluționat. ... 89. (i) În prima variantă de înțelegere a întrebării, chestiunea este susceptibilă a fi calificată drept o chestiune de drept aptă de a primi o dezlegare de principiu pe calea procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă ar fi una care este de o veritabilă dificultate și, în plus, ar fi esențială pentru soluționarea pe fond a cauzei. ... 90. Or, aceasta nu este o chestiune de o reală dificultate, întrucât dispozițiile art. 57 alin. (1) din Codul muncii sunt clare din perspectiva condițiilor în care se poate constata nulitatea unui contract individual de muncă – nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului de muncă. ... 91. Pe de altă parte, însăși instanța de trimitere admite că aplicabilitatea textului menționat este dincolo de orice dubiu și în cazul unui act adițional la contractul individual de muncă (acesta fiind un accesoriu al contractului individual de muncă) și, în plus, aceeași instanță enunță regula că sancțiunea nulității contractului individual de muncă intervine nu numai pentru încălcarea condițiilor speciale din materia dreptului muncii (vârsta minimă a salariatului, forma scrisă a contractului, certificat medical la angajare, avize și autorizații prealabile, condiții de vechime, condiții de studii etc.), ci și pentru încălcarea condițiilor generale pentru încheierea valabilă a oricărui act juridic civil bilateral (capacitate de a contracta, consimțământ valabil al părților, obiect determinat și licit, cauză licită și morală). ... 92. În speța cu care Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale este învestită, în etapa procesuală a apelului, se poate reține că reclamanta a invocat o cauză de nulitate decurgând din încălcarea uneia dintre condițiile generale prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului juridic civil, iar nu dintre cele specifice dreptului muncii, nefiind de competența instanței supreme, în cadrul acestui mecanism, clarificarea cauzei de nulitate invocate în mod real de către reclamantă. ... 93. Constatarea anterioară decurge din conținutul încheierilor de sesizare, întrucât instanța de trimitere nu prezintă și conținutul cererilor de chemare în judecată pentru a fi posibilă reținerea întocmai a temeiului de drept invocat de reclamantă pentru capătul principal de cerere. ... 94. Din aceleași încheieri rezultă că prima instanță nu a analizat această cerere prin raportare la o anumită cauză de nulitate și nici nu a făcut trimiteri precise la anumite norme de drept; pe de altă parte, din cuprinsul motivelor de apel ale reclamantei, redate de instanța de trimitere, rezultă că aceasta se prevalează de lipsa cauzei juridice a actului adițional [art. 1.235,art. 1.236 alin. (1) și art. 1.238 alin. (1) din Codul civil], în timp ce instanța de apel, în cuprinsul sesizărilor, înainte de soluționarea apelurilor cu care este învestită și fără a rezulta că o atare chestiune a fost supusă dezbaterii părților din proces, potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă, a procedat la calificarea cauzei de nulitate invocate de reclamantă ca fiind cea reglementată de art. 1.207 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul civil - eroarea esențială - când poartă asupra (...) unei (alte) împrejurări considerate esențiale de către părți, în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in substantiam) și, mai mult decât atât, s-a exprimat că, din această perspectivă, acțiunea este admisibilă și întemeiată. ... 95. Al doilea aspect al aceleiași chestiuni vizează efectele nulității contractului individual de muncă (implicit, și a unui act adițional la acesta), ceea ce constituie obiect de reglementare al celui de-al doilea alineat al art. 57 din Codul muncii, anume - constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. ... 96. Nici această normă nu este neclară și nici susceptibilă de mai multe interpretări, specificul nulității în această materie fiind producerea pentru viitor - ex nunc - a efectelor sancțiunii, prin derogare de la efectele ex tunc, retroactive, ale sancțiunii nulității în dreptul comun, regulă înscrisă în art. 1.254 alin. (1) din Codul civil. ... 97. Lipsa de opțiune între norma generală (care are același obiect de reglementare - efectele nulității) și norma specială și, în consecință necesitatea aplicării normei speciale, în temeiul principiului specialia generalibus derogant, sunt, de asemenea, enunțate de instanța de trimitere în finalul sesizării, astfel: „Eroarea în care s-au găsit părțile cu privire la obligația de executare ar atrage sancțiunea nulității pentru actul adițional astfel încheiat, cu efectele prescrise de art. 1.254 din Codul civil, dacă nu ar fi incidentă limitarea caracterului retroactiv prin art. 57 din Codul muncii, republicat.“ ... 98. Având în vedere cele ce precedă, rezultă că ceea ce poate fi calificat drept o chestiune de drept din conținutul sesizării nu reprezintă o problemă de drept veritabilă, reală, întrucât dezlegările incidente se regăsesc în cuprinsul sesizărilor conexe, iar normele sunt clare și sunt formulate fără echivoc de legiuitor, nesusceptibile de interpretări diverse. ... 99. (ii) Din perspectiva dificultății în care s-ar afla instanța de trimitere cu privire la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă și efectele nulității, în circumstanțele particulare ale spețelor pe care le are de soluționat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta nu poate primi o dezlegare de principiu, întrucât aplicarea sau neaplicarea sancțiunii nulității și efectele concrete ale acesteia reprezintă chiar activitatea jurisdicțională pe care instanța de apel o are de înfăptuit, soluționarea pe fond a cauzei neputând fi transferată instanței supreme sub pretextul solicitării unei hotărâri prealabile. ... 100. Atare concluzie este susținută și de fraza finală a sesizării: „Or, tocmai în vederea lămuririi acestei situații speciale a valabilității actului adițional la contract prin care părțile convin executarea unei hotărâri judecătorești pentru perioada trecută, fără a exista o veritabilă negociere a salariului pentru munca ce urmează a se presta, se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prealabilă prin care să lămurească aceste efecte juridice ale nulității.“ ... 101. Efectele juridice ale nulității actului adițional la contractul de muncă sunt reglementate de art. 57 alin. (2) din Codul muncii, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o dezlegare de principiu unei norme clare, nesusceptibile de înțelesuri diverse, privită izolat sau în coroborare cu alte texte legale. ... 102. Determinarea în concret, însă, a acestor efecte, în cazul în care se va constata nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă, pe baza tuturor circumstanțelor cauzei, a probelor din dosar, a criticilor formulate prin motivele de apel și prin aplicarea regulilor de drept incidente, revine instanței învestite în mod legal cu soluționarea apelului în fiecare cauză, fiind exclusiv o chestiune de aplicare a legii. ... ... ...