Decizia ÎCCJ nr. 31/2019 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general 12. Prin punctul de vedere formulat în scris, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat cea de-a doua orientare jurisprudențială ca fiind în litera și spiritul legii. ... 13. A arătat că hotărârea de declinare a competenței produce efecte diferite în legătură cu dezînvestirea instanței sesizate și cu învestirea altei instanțe sau altui organ cu atribuții jurisdicționale. Dacă în cazul dezînvestirii se vorbește despre efectele puterii lucrului judecat a hotărârii pronunțate, nu același lucru se poate afirma în privința efectului de învestire a altei instanțe sau a altui organ cu atribuții jurisdicționale. ... 14. Nicio dispoziție a legii nu îi impune organului în favoarea căruia s-a trimis dosarul obligația de a proceda la soluționarea cauzei respective înainte de a-și verifica propria competență. De altminteri, verificarea propriei competențe reprezintă una dintre primele obligații ale oricărui organ de jurisdicție. Prin urmare, hotărârea de declinare nu se impune, cu autoritatea specifică lucrului judecat, și în fața instanței sau organului cu atribuții jurisdicționale la care s-a trimis cauza spre soluționare. Cu alte cuvinte, ceea ce poate face instanța învestită printr-o hotărâre de declinare de competență este să își verifice propria competență, fără a putea însă verifica dacă instanța care și-a declinat deja competența a respectat sau nu termenul în care acest lucru este posibil, întrucât, dacă ar proceda astfel, cea de a doua instanță s-ar comporta ca o instanță de control judiciar. De altfel, o astfel de soluție ar fi imposibil de admis, mai ales în cazul în care hotărârea de declinare de competență a fost pronunțată de către o instanță egală în grad sau superioară celei care a fost învestită în acest mod. ... 15. În susținerea punctului său de vedere, procurorul general a afirmat că este imposibil de admis că o instanță inferioară sau egală în grad (respectiv instanța în favoarea căreia a fost declinată competența de soluționare a cauzei) poate cenzura hotărârea unei instanțe superioare sau egale în grad (respectiv instanța care a pronunțat hotărârea de declinare de competență). Acest lucru este cu atât mai greu de primit cu cât o astfel de hotărâre (de declinare de competență) este fără cale de atac. ... 16. Față de dispozițiile art. 131 din Codul de procedură civilă, cea de-a doua instanță învestită este ținută să își verifice doar propria competență, fără a avea posibilitatea de a critica soluția instanței de trimitere. ... 17. În soluționarea excepției de necompetență, judecătorul este chemat să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă să judece pricina, și nu modul de soluționare a excepției de necompetență în fața altei instanțe (cea care a pronunțat hotărârea de declinare de competență), întrucât instanța învestită prin declinare de competență nu acționează ca instanță de control judiciar față de instanța de declinare. ... ...