Decizia CCR nr. 263/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. În ceea ce privește prevederile art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală arată că legiuitorul a condiționat posibilitatea folosirii apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale pentru realizarea dreptului în cadrul cărora aceste apărări să poată fi invocate. Accesul liber la justiție nu este un drept absolut, sunt permise limitări cu condiția să nu afecteze însăși substanța dreptului. Se mai susține că viciile de neconstituționalitate sunt invocate prin raportare la situația particulară a autorului excepției, care arată că nu a putut lua cunoștință în termen util de actul administrativ comunicat prin publicitate. Cu privire la comunicarea actului administrativ prin publicitate, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că aceasta este o formă ultimă și subsidiară, atunci când, din motive obiective, nu s-a reușit comunicarea actului prin celelalte modalități, iar constatarea unor eventuale vicii ale acestei proceduri este apanajul instanței de judecată. Referitor la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004, se arată că actul administrativ nu este sustras controlului judecătoresc, ci acesta se realizează potrivit unei alte proceduri prevăzute prin lege organică. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public susține că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea celor interesați de a utiliza aceste proceduri. ...