Decizia ÎCCJ nr. 53/2019 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 43. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... 44. Analizând cu prioritate regularitatea actului de sesizare, și anume încheierea din 20 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă în Dosarul nr. 7.486/211/2018, se observă că, reglementând procedura de judecată de urmat pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, astfel cum este prevăzută în art. 520 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a stabilit parcurgerea unor etape și respectarea unor cerințe de formă nu doar pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și pentru completul de judecată care se află în situația de la art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 45. Rațiunea instituirii acestor condiții formale ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus noul mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 46. Astfel, potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“ ... 47. Termenii în care se exprimă legiuitorul - încheierea „va cuprinde“, iar nu „poate cuprinde“ punctul de vedere al completului de judecată și al părților - conduc la concluzia că art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă conține o normă imperativă, de la care nu se poate deroga, nici cu încuviințarea completului prevăzut la alin. (6) sau, după caz, alin. (8) al textului de lege. ... 48. Din lectura art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă se poate observa că legea impune ca încheierea de sesizare să cuprindă trei categorii de elemente, cu valoarea unor adevărate fine de neprimire, respectiv: – motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519; ... – punctul de vedere al completului de judecată; ... – punctul de vedere al părților. ... ... 49. Așadar, prezentarea punctului de vedere al completului de judecată și al părților excedează sferei admisibilității sesizării - cantonată de legiuitor la aspectele înscrise în art. 519 din Codul de procedură civilă. Faptul că punctele de vedere ale instanței și ale părților trebuie să fie înscrise tot în încheierea de sesizare nu înseamnă că și ele țin de admisibilitate, ci sunt distincte de aceasta. ... 50. Exprimarea punctului de vedere al completului de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție a fost impusă ca o condiție formală necesară pentru a se putea susține și demonstra caracterul real, veritabil al chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, al aspectului de noutate pe care aceasta o are și caracterizează în mod concret dificultatea problemei de drept supuse dezbaterii, generând premisele declanșării mecanismului de unificare al practicii judiciare prin procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 51. Din punctul de vedere exprimat de instanța de sesizare se deduce și faptul că solicitarea vizează într-adevăr o rezolvare de principiu a chestiunii de drept în discuție (art. 519 final din Codul de procedură civilă), tocmai pentru că interpretarea textului de lege în legătură cu care s-a declanșat procedura hotărârii prealabile ar fi de natură să depășească obligația proprie oricărei instanțe de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu. ... 52. În fine, pentru a se evita abuzul procesual, sancționat cu respingerea sesizării, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să se facă printr-o motivare temeinică, iar nu superficială. Simpla exprimare a dilemei cu privire la sensul unei norme de drept ori în privința compatibilității sale cu alte norme juridice nu poate constitui o bază pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile. ... 53. Exprimarea punctului de vedere al completului de judecată reprezintă, în cadrul acestei proceduri particulare, sui-generis, „motivele de drept“ pe care se întemeiază soluția dată de instanță și care trebuie să fie cuprinse în orice încheiere, așa cum indică art. 233 alin. (1) lit. j) din Codul de procedură civilă. Încheierea trebuie să fie motivată de o asemenea manieră încât să fie aptă să semnaleze raționamentele judecătorului din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, însoțite de argumentele aferente, iar în final să cuprindă opțiunea provizorie pentru dezlegarea pe care o socotește de preferat. ... 54. De altfel, în jurisprudența anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că „49. (...) instanța care inițiază sesizarea este obligată să releve norma a cărei interpretare se solicită, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la o jurisprudență neunitară“ (Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018). De asemenea, „39. (...) exprimarea punctului de vedere este o obligație legală, prevăzută ca atare în sarcina instanței de trimitere prin dispozițiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, (...) punctul de vedere reprezentând opinia instanței de trimitere cu privire la modalitatea de interpretare a normei de drept ce se circumscrie problemei sesizate, și nu opinia acestei instanțe asupra modalității de rezolvare a fondului cauzei“ (Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2019). ... 55. Punctul de vedere al părților trebuie să fie cerut atât în respectarea principiului dreptului la apărare, care în art. 13 alin. (3) din Codul de procedură civilă arată că „Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege“, cât și a principiului contradictorialității, întrucât art. 14 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că „Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu“. ... 56. În plus, nu este de nesocotit nici art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă care, sub denumirea marginală „Obligațiile părților în desfășurarea procesului“, stabilește că „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia“. ... 57. Este locul a reaminti că, în Hotărârea din 28 aprilie 2005, definitivă la 28 iulie 2005, în Cauza Albina împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include, printre altele, și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acestea nu pot fi considerate ca atare decât dacă observațiile prezentate de părți sunt în mod real „ascultate“, ceea ce în cadrul procedurii hotărârii prealabile înseamnă să nu fie eludate solicitarea și apoi menționarea în cuprinsul încheierii de sesizare a poziției părților în legătură cu chestiunea de drept ce se dorește a fi dedusă dezlegării în principiu. ... 58. În etapa pregătirii declanșării procedurii hotărârii prealabile, ceea ce este obligatoriu față de părți, în respectarea principiilor fundamentale menționate, este ca instanța să le solicite exprimarea punctului de vedere. Împrejurarea că acestea fie refuză să se pronunțe, fie, nebeneficiind de asistență juridică, nu sunt în măsură să se exprime ori declară că „lasă la aprecierea instanței“ va fi de natură să acopere cerința impusă instanței de art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă în partea sa finală. La rândul lor, părțile care au avut o asemenea atitudine procesuală nu ar mai putea invoca vreo vătămare produsă de încheierea de sesizare care nu conține punctul lor de vedere asupra chestiunii de drept în legătură cu care s-a declanșat mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 59. În acord cu orientarea jurisprudențială anterior menționată se constată că, în cauza pendinte, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îndeplinește condițiile unui act de sesizare legal întocmit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. ... 60. Aceasta deoarece, atunci când a trebuit să exprime punctul său de vedere asupra chestiunii de drept în legătură cu care a declanșat procedura hotărârii prealabile, instanța de trimitere s-a limitat să precizeze că „instanța nu își va exprima opinia pentru a nu risca o antepronunțare în situația în care se va respinge prezenta sesizare“. ... 61. Instanțele nu pot invoca, pentru a justifica neprezentarea punctului lor de vedere - obligatoriu potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă -, scuza unei viitoare incompatibilități, dedusă din exprimarea opiniei asupra textului de lege în legătură cu care declanșează mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile. Soluția se impune întrucât, indiferent în ce sens s-au pronunțat, art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă arată că dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru toate instanțele. Pe cale de consecință, opinia exprimată nu ar mai putea fi valorificată în cadrul procesului, dacă nu coincide cu cea cuprinsă în decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu va fi de natură să atragă incompatibilitatea. ... 62. S-ar putea pune problema unei eventuale incompatibilități numai urmare a respingerii sesizării ca inadmisibilă. Or, tocmai pentru a nu se ajunge la o asemenea soluție, judecătorul trebuie să declanșeze procedura hotărârii prealabile numai dacă sunt în mod real întrunite cerințele art. 519 din Codul de procedură civilă - jurisprudența instanței supreme, la care are acces facil, explicitând pe larg în ce constă fiecare condiție de admisibilitate și care sunt particularitățile sale - și să exprime un punct de vedere în sensul anterior arătat. ... 63. De asemenea nu se poate considera că încheierea de sesizare cuprinde implicit punctul de vedere al instanței prin faptul prezentării opiniei părților, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție arătându-se că: „37. Trebuie subliniat faptul că titularul sesizării instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile nu este partea care formulează în fața instanței de trimitere o astfel de cerere, ci însăși instanța de trimitere, astfel că nu este nici relevantă și, cu atât mai puțin, suficientă, din perspectiva verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, împrejurarea că partea care a adresat instanței de judecată o astfel de solicitare a prezentat propriile argumente pentru care consideră că sunt întrunite toate cerințele legale în acest sens și stăruie în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării pretinsei probleme de drept“ (Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2019). ... 64. Pentru aceste considerente, având în vedere că încheierea de sesizare nu cuprinde punctul de vedere al completului de judecată, care să permită Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească dacă este vizată o veritabilă chestiune de drept, în mod real necesară soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (1) , cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, sesizarea urmează a fi respinsă. ... ...