Decizia ÎCCJ nr. 19/2019 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori este învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpata P.F., împotriva Sentinței penale nr. 159 din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, Secția penală în Dosarul nr. 264/104/2017. Prin Rechizitoriul nr. 47/P/2016 din data de 31 ianuarie 2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei P.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000. În fapt, s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatei P. F. că aceasta, în data de 30 aprilie 2015, în calitate de președinte al S.C. Slatina, județul Olt, societate cu personalitate juridică, a pretins de la numiții V.M., G.V.D., T.P., G.C. și G.A., angajați pe diverse funcții în cadrul societății, suma de 4.400 euro, reprezentând un „onorariu de succes“ al avocatului, la plata căruia s-a angajat inculpata P.F., pentru ca aceasta să renunțe a emite decizii de desfacere a convențiilor individuale de muncă ale respectivelor persoane. Întrucât pretențiile sale financiare nu au fost satisfăcute, inculpata a emis și a semnat decizii individuale de încetare a convențiilor individuale de muncă pentru fiecare dintre aceste persoane. În procedura de cameră preliminară, la data de 28 februarie 2017, inculpata P.F. a formulat în scris cereri și excepții, solicitând în temeiul art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, admiterea acestora și restituirea cauzei la procuror în vederea remedierii neregularităților. Inculpata a invocat nelegalitatea și netemeinicia sesizării instanței de judecată prin rechizitoriu cu privire la o faptă încadrată în dispozițiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care anterior fusese cercetată și se dispusese o soluție definitivă pentru aceeași faptă, apreciindu-se că sunt încălcate dispozițiile art. 6 din Codul de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În motivare s-a arătat că prin actele depuse la dosarul de urmărire penală a demonstrat că cei cinci petenți (V.M., G.V.D., T.P., G.C. și G.A.) au formulat două plângeri identice în conținut și pentru aceeași faptă (pretinderea la data de 30 aprilie 2015, cu ocazia adunării generale, a sumei de 3.600 euro +TVA reprezentând onorariul de succes pentru avocatul G., într-un proces civil), împotriva aceleiași persoane P.F., invocând același material probator (înregistrare CD). Prima plângere a fost înaintată Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova care, după ce a examinat-o, a ajuns la concluzia că, în cauză, nu s-a săvârșit o infracțiune de corupție. Totodată s-a arătat că plângerea nu este de competența Direcției Naționale Anticorupție. În schimb, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a apreciat că plângerea celor cinci denunțători poate fi avută în vedere în ceea ce privește infracțiunea de șantaj și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina unde a fost înregistrat cu nr. 673/P/2016. Prin Ordonanța nr. 673/P/2016 din data de 27 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din Codul penal, reținându-se că faptele reclamate de către cei cinci denunțători, ca fiind săvârșite de către inculpată la data de 30 aprilie 2015 și dovedite prin înregistrarea telefonică prezentată de denunțători, nu constituie infracțiune de șantaj. Această soluție a rămas definitivă întrucât nu a fost atacată în termenele și condițiile prevăzute de lege. A doua plângere a celor cinci denunțători a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a format obiectul Dosarului nr. 47/P/2016. În acest dosar s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală cu privire la aceeași faptă reclamată de aceiași denunțători, în condiții identice cu cele din dosarul de șantaj, dar sub o altă încadrare juridică, respectiv cea prevăzută de art. 289 din Codul penal. În cursul instrumentării Dosarului nr. 47/P/2016, constatându-se că Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus o soluție de clasare cu privire la aceeași faptă care forma obiectul dosarului aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a solicitat Judecătoriei Slatina redeschiderea urmăririi penale în Dosarul nr. 673/P/2016. În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a solicitat instanței confirmarea Ordonanței nr. 673/P/2016 din data de 21 octombrie 2016, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu motivarea că Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt are în lucru un dosar privitor la aceeași faptă în care se fac cercetări atât sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 289 din Codul penal, cât și cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 207 alin. (1) din Codul penal. Prin Încheierea nr. 612 din data de 21 noiembrie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Slatina, în baza art. 335 alin. (4) și (4^1) din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, de redeschidere a urmăririi penale. În motivarea soluției, judecătorul a reținut că simpla invocare că împotriva aceleiași persoane se fac cercetări într-o altă cauză pe rolul altui organ judiciar și că cercetările ar fi într-o fază avansată nu conduc la concluzia legală că se impune infirmarea unei soluții de clasare și de redeschidere a urmăririi penale, în condițiile în care cercetările se fac pentru o altă infracțiune decât cea de șantaj. Prin Încheierea nr. 26 din data de 10 aprilie 2017, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpata P.F., în procedura camerei preliminare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 47/P/2016 din data de 31 ianuarie 2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpată. Prin Încheierea nr. 44 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpată împotriva Încheierii nr. 26 din data de 10 aprilie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt - Secția penală. În motivarea contestației, judecătorul de cameră preliminară, referitor la critica inculpatei privind încălcarea principiului ne bis in idem, a arătat că această critică poate fi valorificată numai cu ocazia cercetării judecătorești asupra fondului cauzei, întrucât excedează competenței sale, activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție. Prin Sentința penală nr. 159 din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția penală, în baza art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpata P.F. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, pe o perioadă de 1 an și 4 luni. În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. În baza art. 91 și 92 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani. Conform dispozițiilor art. 93 alin. (1) din Codul penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune Olt, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Conform dispozițiilor art. 93 alin. (3) din Codul de procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata P.F. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local al Municipiului Slatina - Direcția administrare patrimoniu sau la Colegiul Național „Radu Greceanu“ - Slatina. A fost atrasă atenția inculpatei că, în cazul în care încalcă cu rea-credință măsurile și obligațiile dispuse, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar pedeapsa va fi executată în regim de detenție, conform art. 96 din Codul penal. În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina statului. În baza art. 274 din Codul de procedură penală, inculpata a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum total de 4.000 lei. Împotriva Sentinței penale nr. 159 din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția penală, în Dosarul nr. 264/104/2017, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpata P.F. La termenul din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a pus în discuție necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală, încheierea definitivă pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, prevăzută de art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin care s-a respins cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, poate fi asimilată cauzei de încetare a procesului penal? ...