Decizia ÎCCJ nr. 19/2019 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Referitor la admisibilitatea sesizării s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece Curtea de Apel Craiova este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, existând o chestiune de drept procesual penal, fără precedent în legislația anterioară anului 2014, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. S-a mai arătat că de modul cum este soluționată problema de drept în prezenta cauză depinde, în mod direct, modul de soluționare al acțiunii penale, respectiv condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Cu referire la chestiunea de drept care a generat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în opinia Curții de Apel Craiova, încheierea definitivă pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, prin care s-a respins cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, poate fi asimilată cauzei de încetare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. S-a arătat că din redactarea textului de lege anterior rezultă că judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată atât sub aspectul legalității, dar și asupra temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Cu această ocazie, judecătorul de cameră preliminară analizează împrejurările noi apărute, raportat la probele anterior administrate, pentru a stabili dacă probele noi sunt de natură să înlăture semnificația celor deja administrate, întrucât, după cum reiese din interpretarea textului de lege, pentru a fi confirmată redeschiderea, trebuie să nu fi existat sau să nu mai existe împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea. Prin urmare, ori de câte ori ar apărea împrejurări noi sau se ajunge la concluzia că împrejurările inițiale nu au existat, iar situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, judecătorul de cameră preliminară confirmă redeschiderea urmăririi penale atât sub aspectul legalității, cât și asupra temeiniciei. În consecință, absența confirmării sau infirmarea ordonanței de confirmare a redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară atrage nulitatea relativă a întregii urmăriri penale, desfășurată cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, iar soluția de respingere a redeschiderii urmăririi penale pronunțată de judecătorul de cameră preliminară confirmă, cu autoritate de lucru judecat, soluția inițială de clasare. Astfel fiind, în cazul în care se începe o nouă urmărire penală, cu privire la aceeași persoană, referitor la aceeași faptă, chiar și sub o altă încadrare juridică, soluția nu poate fi decât de încetare a procesului penal, pentru autoritate de lucru judecat, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală. Instanța de trimitere arată că prin introducerea dispozițiilor art. 335 din Codul de procedură penală legiuitorul român a dorit să pună în acord legislația procesuală din România cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României (paragraful 21), prin care instanța europeană a constatat că posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală trebuie să fie supusă analizei unei instanțe naționale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la începerea anchetei nu este excesivă. Ca urmare, Curtea de Apel Craiova a reținut că în urma dispunerii unei soluții de clasare este nelegală crearea unui nou dosar penal prin disjungere sau formarea unui nou dosar autonom, cauzat de o nouă plângere a unei persoane, în scopul de a fi eludate dispozițiile privind confirmarea redeschiderii urmăririi penale. Cu atât mai mult, este nelegală efectuarea urmăririi penale, în afara procesului penal încheiat prin soluția de clasare, în cazul în care a fost respinsă cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale. În altă ordine de idei, prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege (sau prin respingerea acesteia) împotriva soluției de clasare, dispusă în urma unei activități investigative aprofundate care are natura unui proces penal, aceasta reprezintă o hotărâre penală definitivă în sensul jurisprudenței dezvoltate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în interpretarea art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens s-a solicitat a se vedea Cauza Sergey Zolotoukjin c. Rusiei, din data de 10 februarie 2009, paragrafele 107 și 108, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea M-hot. din data de 5 iunie 2014, C-398/12, paragrafele 27-42). Cu toate acestea, paragraful 2 al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede, în mod expres, că dispozițiile paragrafului 1 al aceluiași art. 4 nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Este reglementată, astfel, o excepție de la principiul ne bis in idem, ce dă prioritate înfăptuirii justiției, respectiv interesului public al aflării adevărului, în detrimentul interesului privat al persoanei urmărite sau judecate penal. Curtea de Apel arată că, deși dispozițiile paragrafului 1 al aceluiași art. 4 nu împiedică redeschiderea procesului, ele impun o condiție, să se facă conform legii și procedurii penale a statului respectiv, în cazul nostru, printr-o ordonanță de redeschidere a urmăririi penale, supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară, care analizează cu acea ocazie caracterul aprofundat sau neaprofundat al activității investigative desfășurate anterior. Însă, în niciun caz, prin eludarea dispozițiilor legale care reglementează redeschiderea urmăririi penale, nu poate fi analizat caracterul aprofundat al anchetei penale soluționate printr-o soluție de clasare, într-un dosar penal autonom, ca urmare a unei alte plângeri. Aceasta deoarece, până la redeschiderea urmăririi penale efectuate în mod legal, soluția anterioară de clasare, confirmată prin soluția judecătorului de cameră preliminară, prin care s-a respins cererea de redeschidere a urmăririi penale, reprezintă o hotărâre penală definitivă în sensul jurisprudenței dezvoltate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în interpretarea art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală și art. 6 din Codul de procedură penală, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu includ în sfera cauzelor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale și încheierea definitivă pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. ...