Decizia ÎCCJ nr. 19/2019 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene Textul art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 a fost amplu examinat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu: Hotărârea din data de 10 februarie 2009, pronunțată în Cauza Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, Hotărârea din data de 16 iunie 2009, pronunțată în Cauza Ruotsalainen împotriva Finlandei, Hotărârea din data de 14 ianuarie 2010, pronunțată în Cauza Tsonyo Tsonev împotriva Bulgariei, Hotărârea din data de 4 martie 2014, pronunțată în Cauza Grande Stevens și alții împotriva Italiei, Hotărârea din data de 18 mai 2017, pronunțată în Cauza Johannesson și alții împotriva Islandei. Relevantă pentru ipoteza dată este Hotărârea din 8 iulie 2019, pronunțată în Cauza Mihalache împotriva României, conform căreia, cu referire la art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7, redeschiderea procesului este posibilă, cu respectarea următoarelor condiții stricte: decizia de redeschidere trebuie să fie justificată de apariția unor fapte noi sau recent descoperite ori de descoperirea unui viciu fundamental în procedura precedentă, de natură să afecteze rezolvarea cauzei fie în favoarea, fie în detrimentul persoanei vizate. De asemenea, în aceeași hotărâre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă ordonanța procurorului putea fi considerată o „achitare sau o condamnare definitivă“, în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7. Referitor la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în contextul interpretării art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a art. 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, care consacră principiul ne bis in idem, se pot exemplifica: Hotărârea Curții - Marea Cameră - din data de 20 martie 2018 în cauzele conexate C-596/16 și C-597/16 Di Puma și Zecea, Hotărârea din data de 5 aprilie 2017, Orsi și Baldetti, cauzele C-217/15 și C-350/15, EU:C:2017:264, Hotărârea din data de 29 iunie 2016 în Cauza C-486/14 Kossowski Piotr, Hotărârea din data de 22 decembrie 2008 în Cauza C-491/07 Turansky Vladimir. Prin această din urmă hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că „principiul ne bis in idem consacrat de art. 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din data de 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la data de 19 iunie 1990, nu este aplicabil unei decizii prin care, după examinarea pe fond a cauzei cu care este sesizat, un organ al unui stat contractant dispune încetarea urmăririi penale, într-un stadiu prealabil punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane bănuite că ar fi comis o infracțiune, în cazul în care această decizie de încetare, potrivit dreptului național al acestui stat, nu stinge definitiv acțiunea penală și nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleași fapte, în acest stat“. De asemenea, în Cauza Kossowski, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că „principiul ne bis in idem enunțat la art. 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din data de 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la data de 19 iunie 1990, citit în lumina art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că o decizie a parchetului de încetare în mod definitiv a urmăririi penale, sub rezerva redeschiderii sau a anulării sale, fără să fi fost aplicate pedepse nu poate fi calificată drept decizie definitivă în sensul acestor articole dacă din motivarea acestei decizii rezultă că procedura penală respectivă a fost închisă fără ca o urmărire penală aprofundată să fi fost efectuată, absența audierii victimei și a unui eventual martor reprezentând un indiciu al lipsei unei astfel de urmăriri aprofundate“. ...