Decizia ÎCCJ nr. 23/2019 (RIL)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Analiza condițiilor de admisibilitate 39. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă se constată că această condiție legală este îndeplinită în ceea ce îl privește pe titularul sesizării. ... 40. Este îndeplinită și condiția privind respectarea cerințelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii, din care rezultă că se identifică la nivelul instanțelor naționale practică neunitară. ... 41. Obiectul recursului în interesul legii se circumscrie dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, în sensul că privește o problemă de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești. ... 42. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție este învestită, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, cu solicitarea de a stabili dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 lit. a) , b) , e) și f) și art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, art. 632 alin. (2) și art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001, contractul privind serviciile financiare încheiat la distanță ce nu cuprinde semnătura olografă sau, după caz, semnătura electronică extinsă a debitorului poate constitui titlu executoriu. ... ... X.2. Analiza fondului recursului în interesul legii 43. Titularul sesizării solicită unificarea practicii judiciare cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractelor privind serviciile financiare încheiate la distanță care nu cuprind semnătura olografă sau, după caz, semnătura electronică extinsă. ... 44. Practica judiciară neunitară invocată relevă faptul că aceste contracte intră sub sfera de incidență a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, practica fiind centrată preponderent pe contractele de credit. ... 45. Însă, față de dispozițiile art. 3 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, care definesc noțiunea de „tehnică de comunicație la distanță“ și, față de tipurile de contracte deduse judecății, a căror calificare drept titluri executorii a generat practica neunitară, sunt supuse analizei de față exclusiv contractele la distanță încheiate în formă electronică ori prin mijloace electronice (mijloacele electronice sunt definite de art. 1 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic). ... 46. Este de menționat că, prin prezenta decizie, nu se intră în sfera de demarcație a celor două tipuri de contracte (încheiate în formă electronică ori prin mijloace electronice), întrucât aceasta are influență în privința probațiunii, fiind fără relevanță asupra problematicii caracterului de titlu executoriu al unor astfel de contracte. ... 47. „Tehnica de comunicație la distanță“ este definită de art. 3 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 drept orice mijloc care, fără a necesita prezența fizică simultană a celor două părți, consumator și furnizor, poate fi folosit pentru comercializarea ori promovarea la distanță a serviciilor financiare. ... 48. Doctrina și jurisprudența au asimilat tehnicilor de comunicație la distanță telefonul (art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004), accesarea paginilor de internet ale furnizorilor, email-ul, serviciile poștale clasice, internetul, automatele de apel, fax-ul sau telecopiatorul (ultimele trei având o reglementare specială în art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004). ... 49. În contextul legal, doctrinar și jurisprudențial evocat s-a apreciat contractul la distanță ca fiind genul, iar contractul în formă electronică sau încheiat prin mijloace electronice ca fiind specia și numai acest din urmă tip de contract formează obiect al analizei de față. ... 50. În plus, din examinarea coroborată a dispozițiilor art. 7 alin. (3) teza I cu dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2014 („dacă părțile nu au convenit altfel“) se poate trage concluzia că părțile pot conveni ca un contract încheiat la distanță să poată fi încheiat pe baza semnăturii electronice, după cum pot conveni ca manifestarea lor concordantă de voință, exprimată în formă electronică sau prin mijloace electronice, să fie materializată în scris, pe suport hârtie, și să fie întărită prin semnătură olografă. De asemenea, cerințe legate de semnătură privind diferite tipuri de contracte încheiate la distanță pot fi impuse prin lege. ... 51. Numai că recursul în interesul legii de față nu are în vedere aceste două ipoteze, ci exclusiv ipoteza contractului încheiat electronic la distanță, redat pe suport hârtie în scopul demarării procedurii executării silite, fără o semnătură electronică sau olografă, fiind utilă fixarea acestor două premise ale analizei prin identificarea tipului de contract la distanță dedus judecății. ... 52. Se cuvine evocată ca prezentând importanță Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a vizat aplicarea și interpretarea art. 666 alin. (5) pct. 2, 3, 4 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, decizie prin care sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă. ... 53. Dezlegările date problemei de drept care a format obiectul întrebării preliminare soluționate prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt obligatorii, în considerarea faptului că sesizarea nu a fost respinsă pe aspecte formale, ci, dimpotrivă, Completul pentru dezlegarea problemei de drept a făcut o analiză de fond a dispozițiilor art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 și a ajuns la concluzia că problema de drept care formează obiectul sesizării nu este aptă să ducă la soluționarea cauzei pe fond (considerentul 91). ... 54. În contextul dat, față de dispozițiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentului recurs în interesul legii există obligația de a ține cont de faptul că, în considerentul 81, s-au reținut următoarele: În temeiul acestei prevederi legale, momentul încheierii contractului la distanță privind serviciile financiare este momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa, fără a fi necesară semnătura olografă sau electronică pentru determinarea momentului la care contractul este valabil încheiat și produce efecte ... 55. De asemenea, prin Decizia nr. 7 din 22 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat asupra faptului că, în raport cu prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, contractul se încheie în mod valabil la momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa și că pentru valabila încheiere a acestui tip de contract nu este nevoie de semnătură olografă sau electronică. ... 56. Din perspectiva dispozițiilor Codului de procedură civilă, contractul privind serviciile financiare încheiate la distanță reprezintă un înscris pe suport informatic, potrivit celor prevăzute de art. 266 și art. 282 din Codul de procedură civilă, și are regimul probator descris de art. 283 din Codul de procedură civilă - prezumția de validitate a înscrierii -, precum și puterea doveditoare stabilită prin prevederile art. 284 din Codul de procedură civilă. ... 57. Totodată, un astfel de contract are caracter executoriu, atât din perspectiva dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, cât și din perspectiva dispozițiilor art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006. ... 58. Cele două texte au conținut identic și conferă contractelor de credit încheiate cu o instituție bancară sau cu una nebancară caracter de titlu executoriu. ... 59. Analiza textelor legale evocate pleacă de la premisa subînțeleasă a unor contracte bancare (specie a contractelor de servicii financiare), inclusiv contracte încheiate la distanță, valabil încheiate. ... 60. Or, în condițiile în care s-a statuat asupra valabilității acestor contracte în lipsa semnăturii olografe, coroborarea art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 cu art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 și cu art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 impune concluzia că, odată stabilit momentul încheierii valabile a contractului, acesta din urmă dobândește și calitatea de titlu executoriu, în lipsa oricărei alte condiționări legale. ... 61. Pentru a trage această concluzie trebuie plecat, distinct de dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 și ale art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, și de la analiza de ansamblu a reglementării specifice contractelor la distanță - Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 (a cărei aplicare prioritară se impune a fi făcută, conform principiului specialia generalibus derogant), care nu prevede nicio obligație în sarcina părților contractante de a semna convenția încheiată în condițiile art. 8 ulterior acestui moment, prin semnătură olografă ori electronică. ... 62. Se apreciază, de altfel, că o atare obligație, pe lângă faptul că nu este impusă de actul normativ aplicabil, ar fi chiar în contradicție cu mecanismul încheierii contractelor la distanță, inter absentes, precum și cu specificul contractelor referitoare la servicii financiare, la comerțul electronic, bazat pe celeritate și pe lipsa formalismului, contractele de acest gen ținând de activitatea comercială și fiind funciarmente contracte care se încheie solo consensu. ... 63. În acest sens sunt și dispozițiile art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010, care prevăd: „La momentul semnării contractului, toate părțile contractante primesc câte un exemplar original al contractului de credit, cu excepția contractelor încheiate la distanță.“ ... 64. Ca argument complementar celor deja expuse pot fi invocate și dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, care prevăd: „Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora“. ... 65. Or, așa cum s-a reținut, contractele la distanță încheiate electronic în condițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 sunt, în lipsă de stipulație expresă contrară a părților sau a legiuitorului, valabil încheiate fără semnătură, iar unul dintre efectele pe care legea - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - îl leagă de valabilitatea lor este calitatea lor de titlu executoriu. ... 66. Din perspectiva semnăturii electronice sunt semnificative dispozițiile art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014, care prevăd: În vederea asigurării bunei funcționări a pieței interne, vizând în același timp un nivel adecvat de securitate a mijloacelor de identificare electronică și a serviciilor de încredere, prezentul regulament: (a) stabilește condițiile în care statele membre recunosc mijloacele de identificare electronică a persoanelor fizice și juridice care intră sub incidența unui sistem notificat de identificare electronică al unui alt stat membru; ... (b) stabilește norme pentru serviciile de încredere, în special pentru tranzacțiile electronice și ... (c) stabilește un cadru juridic pentru semnăturile electronice, sigiliile electronice, mărcile temporale electronice, documentele electronice, serviciile de distribuție electronică înregistrate și serviciile de certificare pentru autentificarea unui site internet. ... ... 67. Sunt semnificative și dispozițiile art. 3 pct. 11 și 12 din același regulament, care definesc semnătura electronică și semnătura electronică calificată. ... 68. De asemenea, din examinarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 reiese că sunt recunoscute în primul stat membru mijloacele de identificare electronică emise într-un alt stat membru atunci când este necesară o identificare electronică în temeiul dreptului intern sau al practicii naționale. Art. 6 alin. 1 prevede: Atunci când este necesară o identificare electronică care utilizează un mijloc de identificare electronică și o autentificare în temeiul dreptului intern sau al practicii administrative naționale pentru a accesa un serviciu prestat online de un organism din sectorul public într-un stat membru, mijloacele de identificare electronică emise într-un alt stat membru sunt recunoscute în primul stat membru în scopul autentificării transfrontaliere a respectivului serviciu online, cu condiția să fie îndeplinite următoarele condiții: (a) mijloacele de identificare electronică să fie emise în cadrul unui sistem de identificare electronică inclus în lista publicată de Comisie în temeiul articolului 9; ... (b) nivelul de asigurare al respectivelor mijloace de identificare electronică să corespundă unui nivel de asigurare egal sau mai ridicat decât nivelul de asigurare impus de organismul din sectorul public relevant pentru a accesa respectivul serviciu online în primul stat membru, cu condiția ca nivelul de asigurare al mijloacelor de identificare electronică respective să corespundă nivelului de asigurare substanțial sau ridicat; ... (c) organismul din sectorul public relevant utilizează nivelul de asigurare «substanțial» sau «ridicat» în legătură cu accesarea online a serviciului respectiv. ... Această recunoaștere trebuie să aibă loc în termen de cel mult 12 luni de la publicarea de către Comisie a listei menționate la primul paragraf litera (a) . ... 69. În această ordine de idei, în cazul unor astfel de contracte, care au regim special din punct de vedere formal, problema semnăturii olografe sau electronice este lipsită de relevanță prin raportare la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, ea putând căpăta importanță exclusiv în situația în care există o cerință legală ori un acord neîndoielnic al părților, care să lege validitatea contractului de forma scrisă a acestuia și de semnătura olografă ori electronică. ... 70. Odată stabilită validitatea contractului, nu există niciun temei legal de respingere a cererii de executare silită în temeiul art. 666 alin. (5) pct. 3 din Codul de procedură civilă, întrucât semnătura, atunci când nu este convenită de părți, nu reprezintă o condiție de formă impusă de legea specială, acest contract putând constitui temei al executării în condițiile art. 632 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin derogare de la dispozițiile art. 272 din Codul de procedură civilă, prevalența art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 față de art. 272 din Codul de procedură civilă impunându-se a fi reținută în baza principiului specialia generalibus derogant. ... ... ...