Decizia ÎCCJ nr. 24/2018 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție A. Cu privire la admisibilitatea recursului în interesul legii 18. Verificarea regularității învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție impune analizarea condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii în conformitate cu dispozițiile art. 515 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii, precum și ale art. 514 din același cod, referitoare la obiectul recursului și la titularul dreptului de sesizare. ... 19. Analiza implică, așadar, mai multe aspecte: – cel al cerinței de ordin formal, prevăzută de dispozițiile art. 515 din Codul de procedură civilă - dovada că problemele de drept care formează obiectul sesizării au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii; această cerință de admisibilitate se constată a fi îndeplinită, având în vedere jurisprudența anexată sesizării, ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive, din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul a trei curți de apel din țară; ... – sub aspectul obiectului recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească probleme de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești, întrucât finalitatea acestei instituții juridice o constituie asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii, condiție care se constată a fi, de asemenea, îndeplinită; ... – sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, se constată că autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, se regăsește printre titularii dreptului de sesizare prevăzuți de art. 514 din Codul de procedură civilă. ... Așadar, recursul în interesul legii este admisibil. ... ... B. Cu privire la fondul recursului în interesul legii 20. Clarificări privind problema de drept Așa cum rezultă din cuprinsul actului de sesizare, Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța consideră că problema de drept constă în aplicarea unui text legal, respectiv art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, la cazul reglementat de un alt text legal, art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 303/2004. Astfel formulată, problema este lipsită de precizie și de acuratețe nu numai datorită împrejurării că, într-o exprimare uzuală, prevederile legale se aplică stărilor de fapt, și nu unor cazuri reglementate de alte dispoziții legale, ci mai ales faptului că din lectura acestora nu rezultă nicio dificultate de interpretare și/sau aplicare a legii, ipotezele normelor juridice fiind distincte și independente. Se observă că art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 reglementează obligația beneficiarilor indemnizațiilor de instalare (judecători și procurori stagiari și personal asimilat acestora) prevăzute de alin. (1) -(3) , pe când art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 303/2004 se referă la publicarea listei tuturor posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă aceste instanțe, după validarea examenului de capacitate și, respectiv, la repartizarea pe posturi. ... 21. Dincolo de imprecizia formulării rezultă însă din motivarea actului de sesizare și din cuprinsul hotărârilor judecătorești atașate că problema de drept este una reală, rezultată dintr-o posibilă neconcordanță de texte care are drept consecință că, în interpretarea urmată de către unele instanțe, judecătorii și procurorii stagiari care au beneficiat de indemnizațiile prevăzute de art. 26 alin. (1) -(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 nu pot să îndeplinească ambele obligații stabilite în sarcina lor de art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Astfel, pe de o parte, după încheierea perioadei de stagiu, care este de 1 an, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (varianta în vigoare în perioada de referință în care s-a născut problema de drept), aceștia sunt obligați să participe la examenul de capacitate, potrivit art. 25 alin. (1) din aceeași lege, iar pe de altă parte, potrivit art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, sunt obligați să își exercite funcția în care au fost numiți în unitate pentru o perioadă de cel puțin 2 ani. Acestea sunt textele legale a căror interpretare coroborată a dat naștere problemei de drept. În exercitarea misiunii de unificare a practicii judiciare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție sarcina să extragă dintr-o exprimare imperfect formulată, în baza documentației atașate și în limitele actului de sesizare, ceea ce este necesar pentru a rezolva problema soluționată diferit de către instanțele judecătorești. ... 22. Așa fiind, problema de drept la care se va răspunde constă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 în cazul absolvenților care, la încadrarea ca procurori imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, au beneficiat de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care au fost încadrați, iar ulterior, în executarea obligației prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-au prezentat la examenul de capacitate, au promovat examenul și au fost numiți judecători sau, după caz, procurori, în unități din altă localitate decât cea în care au efectuat perioada de stagiu; într-o astfel de ipoteză, urmează să se stabilească dacă indemnizația de instalare prevăzută de art. 26 alin. (1) -(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 se va restitui sau nu. ... 23. În astfel de cazuri, unele instanțe (Tribunalul Constanța, Tribunalul Târgu Mureș, Curtea de Apel Târgu Mureș) au admis acțiunile promovate de parchetele de pe lângă tribunalele în care foștii procurori stagiari (deveniți între timp procurori sau judecători „definitivi“) și-au desfășurat activitatea și au obligat la restituirea indemnizației. Pentru a hotărî astfel au interpretat literal dispozițiile art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și s-au bazat pe regula de interpretare ubi lex non distignit nec nos distinguere debemus. De asemenea, au considerat că necorelarea de texte nu poate fi înlăturată pe cale de interpretare, deoarece instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în acest sens fiind deciziile Curții Constituționale nr. 818,819,820,821 și 1.325 din 2008. ... 24. Alte instanțe (Curtea de Apel Galați și Curtea de Apel Constanța) au respins astfel de acțiuni cu motivarea că interpretarea corectă este cea sistematică, trăgând concluzia că voința legiuitorului a fost ca restituirea indemnizației să se facă doar în cazul în care obligația prevăzută de art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 a fost încălcată cu vinovăție. Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect legea, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. ... 25. Înalta Curte de Casație și Justiție pornește de la observația că atunci când mai multe dispoziții legale, din același act normativ sau din acte normative diferite, reglementează un anumit regim juridic, interpretarea sistematică a dispozițiilor normative este de preferat. Fiecare dispoziție va trebui interpretată prin raportare la celelalte care reglementează respectivul regim, dându-se întregului un înțeles coerent, armonios și unitar. ... 26. Nu poate fi primită orientarea acelor instanțe care, confruntate cu alegerea între interpretarea literală a normei și interpretarea ei sistematică, aleg prima variantă, cu motivarea că altfel riscă să se substituie legiuitorului și să încalce dispozițiile obligatorii ale Curții Constituționale. Este adevărat că, prin mai multe decizii pronunțate în anul 2008, corect identificate de instanțe, Curtea Constituțională a constatat că „prevederile art. 1,art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative“. Totuși, refuzul de aplicare a unor acte normative cu putere de lege și înlocuirea lor cu norme create pe cale judiciară nu se confundă cu interpretarea sistematică a legii care, după cum s-a arătat mai sus (paragraful 25), are cu totul alt înțeles. ... 27. De asemenea, atunci când consecințele unei anumite interpretări sunt contrare sentimentului de echitate care trebuie să rezulte din lege (spre exemplu, în cazul în care, datorită metodelor folosite de interpret, o obligație legală este imposibil sau foarte dificil de executat), cercetarea intenției reale a legiuitorului devine necesară. Într-adevăr, echitatea este un principiu în mod constant recunoscut și protejat de către instanțele judecătorești deoarece reprezintă principalul fundament al supunerii față de lege. În cazul unor interpretări concurente, ambele bazate pe textul de lege (așa cum sunt atât interpretarea literală, cât și cea sistematică), cea echitabilă este de preferat. ... 28. În acest context se observă că interpretarea literală a dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 are următoarele consecințe: În cazul în care beneficiarul indemnizației reglementate de art. 26 alin. (1) -(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 execută obligația prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, se prezintă la examenul de capacitate (după împlinirea termenului de stagiatură de 1 an), promovează examenul și, drept urmare, este numit judecător sau procuror, se va afla în imposibilitatea să execute ad litteram obligația instituită de art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 chiar și în ipoteza în care și-ar continua activitatea în aceeași unitate în care a efectuat perioada de stagiu, deoarece a pierdut calitatea de stagiar; or, art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 se referă expressis verbis la obligația „să își exercite funcția în care a fost numit în unitate pentru o perioadă de cel puțin 2 ani“. Această din urmă obligație poate fi executată doar dacă nu se prezintă la examen, încălcând astfel cealaltă obligație, instituită de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, sau nu promovează examenul ori examenul nu este validat. Așadar, per a contrario, consecința este aceea că, interpretând literal dispozițiile art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, va trebui trasă concluzia că intenția legiuitorului a fost să acorde indemnizația doar celor dispuși să încalce obligația prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau care nu promovează examenul ori numai dacă examenul nu a fost validat. ... 29. Se observă că la aceeași concluzie se ajunge și urmând regula ubi lex non distiguit nec nos distinguere debemus, aplicată de acele instanțe care au apreciat intenția legiuitorului prin raportare exclusivă la prevederile art. 26 alin (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. Într-adevăr, în cuprinsul acestui alineat nu se face nicio distincție între diferitele situații în care se poate afla un judecător sau procuror stagiar. ... 30. Această intenție nu poate fi cea reală, deoarece, pe de o parte, este de neacceptat că legiuitorul a urmărit ca indemnizația să fie acordată doar judecătorilor și procurorilor aflați în situațiile de mai sus, respectiv nu se prezintă la examen, nu promovează examenul sau acesta nu este validat. Pe de altă parte, rezultă din interpretarea coroborată a alin. (1) -(3) din art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 că indemnizația este acordată absolvenților „la încadrarea ca judecători, procurori sau personal asimilat acestora, imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu“ [alin. (1) ] sau „într-o unitate din mediul rural [alin. (2) ]“ sau „în cazul încadrării în localități în care atragerea juriștilor se face cu dificultate“, stabilite prin ordin al ministrului justiției sau al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după caz [alin. (3) ]. ... 31. Așadar, intenția reală a legiuitorului rezultă expres din textul de lege considerat în ansamblul său și nu este o adăugare a interpretului: indemnizația este un beneficiu legal care se acordă absolvenților la încadrarea pe post, în considerarea calității și situației lor speciale la început de carieră, și nu poate fi interpretată ca reprezentând o premiere a celor care încalcă o altă obligație legală sau nu promovează examenul de definitivare în carieră sau, situație extrem de rară, un beneficiu acordat când examenul de promovare nu este validat. ... 32. Rezultă din cele ce precedă că interpretarea adecvată presupune în cazul dat combinarea metodei sistematice - rezultată din luarea în considerare a tuturor dispozițiilor relevante pentru rezolvarea problemei de drept, din cele care reglementează regimul juridic al funcției de judecător sau procuror stagiar, respectiv art. 26 alin. (1) -(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, precum și art. 22 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 - cu intenția reală a legiuitorului rezultată din interpretarea coroborată a prevederilor art. 26 alin. (1) -(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. ... 33. Așa fiind, se cuvine să se constate că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, în cazul absolvenților care, la încadrarea ca procurori imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, au beneficiat de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care au fost încadrați, iar ulterior, în executarea obligației prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-au prezentat la examenul de capacitate, au promovat examenul și au fost numiți judecători sau, după caz, procurori, în unități din altă localitate decât cea în care au efectuat perioada de stagiu, indemnizația de instalare nu se restituie. ... 34. Această concluzie asigură atât coerența și unitatea normelor care reglementează regimul juridic al judecătorilor și procurorilor stagiari prin eliminarea oricăror contradicții între dispozițiile art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cât și standardele de echitate în modalitatea de înțelegere a intenției legiuitorului. ... 35. De asemenea, se observă că nu este lipsită de efecte juridice obligația ca beneficiarul indemnizației „să își exercite funcția în care a fost numit în unitate pentru o perioadă de cel puțin 2 ani“, prevăzută de art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, care se va aplica în toate situațiile în care nu interferează cu o altă obligație instituită prin lege în sarcina aceluiași beneficiar, spre exemplu, în cazul în care în interiorul termenului de 2 ani este transferat, detașat sau delegat în altă unitate, nu participă la examenul de capacitate din orice considerente, nu promovează examenul sau acesta nu este validat. În toate aceste situații nu este relevantă vinovăția sau nevinovăția beneficiarului (de exemplu, în caz de transfer, detașare sau delegare, vinovăția lipsește, beneficiarul având dreptul să le ceară și vocația să le obțină), așa cum greșit au motivat unele instanțe care, sub aspectul alegerii metodelor de interpretare și al soluției pronunțate, au apreciat totuși corect, ci împrejurarea că nu cad sub incidența îndeplinirii unor obligații legale. Altfel spus, ori de câte ori nu execută o obligație stabilită prin lege în sarcina sa, care să îl determine să își desfășoare activitatea în altă unitate decât cea în care a fost încadrat, beneficiarul indemnizației este ținut să își exercite funcția în care a fost numit (în speță, cea de procuror stagiar) pentru întreg intervalul de cel puțin 2 ani, în caz contrar urmând să restituie indemnizația. ... ... ...