Decizia ÎCCJ nr. 48/2019 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 34. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești relevante, precum și puncte de vedere teoretice ale magistraților, conturându-se următoarele opinii: ... 35. O parte a instanțelor a apreciat că dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 - în forma în vigoare în anul 2008, care stipulează că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi, sunt aplicabile. Analizând regimul nulității absolute, magistrații au arătat că trecerea unui interval îndelungat de timp de la data emiterii hotărârilor comisiei județene (urmată de emiterea titlurilor de proprietate) și până la formularea acțiunii în nulitatea absolută a acestora, precum și emiterea unor titluri de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991 nu pot constitui un fine de neprimire a nulității absolute întemeiate pe dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. S-a apreciat că nulitatea în discuție operează ori de câte ori sunt vizate bunuri aflate în domeniul public al statului, sancțiunea neputând fi înlăturată nici de trecerea timpului de la data emiterii hotărârilor și până la cererea de constatare a nulității, nici de pasivitatea instituțiilor statului în procedurile pe care trebuiau să le urmeze în această perioadă, dobândirea dreptului de proprietate în astfel de împrejurări, și din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, putând fi discutată doar în privința dreptului de proprietate privată. În acest sens s-au pronunțat judecătorii Secției a IV-a civile a Curții de Apel București, ai Tribunalului Ialomița, Tribunalului Giurgiu, Tribunalului Teleorman, Tribunalului Bistrița-Năsăud, Tribunalului Argeș, judecătoriilor Turnu Măgurele, Videle, Zimnicea, Roșiori de Vede, Baia Mare. ... 36. Alte instanțe au apreciat că nulitatea absolută a hotărârilor comisiei județene emise fără parcurgerea procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și art. 12 din Legea nr. 1/2000, nu operează în situația în care au fost emise titluri de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991. În adoptarea acestei soluții s-a considerat că acele persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pot invoca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Astfel, aceste persoane se bucură de un „bun“, întrucât au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor hotărâri ale comisiei județene, li s-au emis titluri de proprietate, au folosit imobilul în cauză aproximativ 8 ani și au exercitat toate prerogativele dreptului de proprietate. În plus, aceste persoane se bucură de prezumția de bună-credință, iar ingerința în dreptul lor de proprietate nu este justificată, întrucât nu se respectă condiția existenței unei proporționalități între apărarea intereselor generale ale societății și imperativul apărării drepturilor fundamentale ale individului, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Anularea titlurilor pentru motive imputabile autorităților publice ar reprezenta o sancțiune civilă disproporționată și nedreaptă pentru particularii cărora li s-au eliberat titluri de proprietate și cărora nu li se poate imputa nicio culpă, constituind o gravă atingere adusă securității raporturilor juridice, implicând desființarea în lanț a unor acte juridice încheiate între particulari, cu bună-credință. În acest sens s-au exprimat magistrații secțiilor a III-a, a IV-a și a V-a civile din cadrul Tribunalului București, Tribunalului Ilfov, Tribunalului Neamț, Tribunalului Galați, judecătoriilor Onești, Bacău, Brașov, Galați, Liești, Iași, Vaslui, magistrații Secției I civile a Curții de Apel Galați, judecătorii din raza de competență a Curții de Apel Timișoara. ... 37. S-a exprimat și opinia potrivit căreia problema de drept semnalată în cuprinsul sesizărilor vizează, în esență, examinarea proporționalității privării părților de dreptul de proprietate constituit în baza Legii nr. 18/1991, aspect care poate fi lămurit doar de judecătorul cauzei, o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în aceste condiții fiind inadmisibilă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în legătură cu conduita autorităților administrative implicate și efectele acesteia asupra securității raporturilor juridice, astfel că instanța de trimitere are posibilitatea de a valorifica și această jurisprudență (Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București). ... 38. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...