Decizia ÎCCJ nr. 45/2019 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a proceselor + Dosarul nr. 45.709/3/2017 6. Prin Sentința civilă nr. 350 din 26 februarie 2018, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantului X, în contradictoriu cu pârâtul municipiul București, admițând excepția tardivității, invocată prin întâmpinare; totodată, a respins cererea aceluiași reclamant împotriva pârâtei Primăria Municipiului București, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință, admițând excepția cu acest obiect, invocată din oficiu. ... 7. Pentru a statua cu privire la tardivitatea acțiunii formulate împotriva pârâtului municipiul București, tribunalul a reținut în esență că, în conformitate cu dezlegările din Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015 (în continuare, Decizia nr. 5/2015), este de principiu că actele procedurale trebuie întocmite cu respectarea condițiilor de formă și de fond existente la data efectuării lor. ... 8. De asemenea, tribunalul a reținut că, prin art. 35 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit un termen de decădere de 6 luni de la data expirării termenelor prevăzute de art. 33 și 34 din același act normativ, în care persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești. Or, acest termen s-a împlinit în cauză la data de 30 iunie 2017, în timp ce cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 4 decembrie 2017, deci după expirarea termenului în care acesta era îndreptățit să solicite instanței soluționarea cererii formulate în temeiul Legii nr. 165/2013. ... 9. Tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu ar fi aplicabil în cauză, întrucât acesta s-ar referi la situația în care se solicită ca instanța de judecată să soluționeze pe fond notificarea, în timp ce reclamantul nu a solicitat soluționarea pe fond a notificării, ci a cerut să se stabilească de instanță calitatea sa de persoană îndreptățită, iar pârâții să fie obligați să soluționeze notificarea. ... 10. Astfel, reclamantul a invocat în cauză prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare, Legea nr. 10/2001), în sensul interpretat prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite (în continuare, Decizia nr. XX/2007). ... 11. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, apreciind că, în mod greșit, Tribunalul București a interpretat dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în sensul că acestea își produc efectele și cu privire la acțiunile în justiție prin care persoanele îndreptățite solicită obligarea entităților învestite să soluționeze notificările. Dreptul la acțiune conferit prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este un drept material recunoscut printr-o normă imperativă, situație față de care trebuie reținut că acest text de lege se referă numai la ipoteza în care persoana care se consideră îndreptățită solicită instanței să soluționeze notificarea în locul entității învestite cu respectiva notificare. Interpretarea contrară din sentința apelată încalcă principiul conform căruia „normele imperative sunt de strictă interpretare și aplicare“ și principiul conform căruia „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă“. ... 12. A mai criticat sentința atacată în sensul că aceasta a fost greșit întemeiată pe Decizia nr. 5/2015, deoarece prin acea decizie s-a stabilit asupra unei alte chestiuni de drept decât cea din prezenta cauză, care privește tardivitatea exercitării acțiunii prin care se solicită obligarea entității învestite să soluționeze notificarea. De asemenea au fost încălcate deciziile Curții Constituționale nr. 744 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, și nr. 428 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 7 august 2015, și Hotărârea-pilot pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu. ... 13. Ulterior, pe parcursul judecării apelului, apelantul-reclamant a solicitat sesizarea instanței supreme în temeiul art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, asupra următoarei probleme de drept: „prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se aplică numai acțiunii directe privind soluționarea pe fond a notificărilor/cererilor de restituire/cererilor de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, fiind de strictă interpretare și aplicare sau se aplică și în privința acțiunilor prin care se solicită obligarea la soluționarea notificărilor/cererilor, de către entitățile învestite cu soluționarea lor?“. ... 14. Prin încheierea din 19 februarie 2019 cererea a fost considerată admisibilă, astfel încât s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... + Dosarul nr. 8.316/3/2018 15. Prin Sentința civilă nr. 1.319 din 5 iunie 2018, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamanților Y și Z, în contradictoriu cu pârâtul municipiul București, admițând în prealabil excepția cu acest obiect. ... 16. În motivarea sentinței s-a reținut că obiectul cauzei vizează obligarea pârâtului la soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cu consecința emiterii în favoarea reclamanților a unei dispoziții cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sub forma punctelor în compensare, cererea cu acest obiect fiind formulată la data de 9 martie 2018. ... 17. Prin dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod expres un termen imperativ în interiorul căruia persoanele care se consideră îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 aveau obligația de a se adresa instanței, limitarea în timp a posibilității exercitării acestui drept fiind în deplin acord cu motivele avute în vedere la adoptarea Legii nr. 165/2013 și cu indicațiile trasate în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. ... 18. Pe cale de consecință, s-a reținut că acțiunea introductivă a fost formulată cu nerespectarea termenului de 6 luni, care a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2017, când s-a împlinit termenul de 36 de luni prevăzut de art. 33 din Legea nr. 165/2013. ... 19. Cu privire la natura termenului de 6 luni au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 25 din 16 aprilie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 6 iunie 2018 (în continuare, Decizia nr. 25/2018), prin care s-a statuat că termenele instituite de dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt termene procedurale legale, imperative sau prohibitive și absolute. Regulile de calcul al termenelor procedurale sunt prevăzute de art. 181 din Codul de procedură civilă, care constituie dreptul comun în materie, astfel încât, ori de câte ori legea nu prevede expres o altă regulă specială pentru calculul unui anumit termen, se vor aplica regulile generale instituite de acest text legal. ... 20. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând, în esență, că instanța fondului a calificat în mod greșit cererea de chemare în judecată, cerere care nu a fost întemeiată pe prevederile art. 35 alin. (2) și (3) , art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, ci a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, solicitându-se instanței să oblige entitatea învestită de lege să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii (cerere având ca obiect obligația de a face). Totodată, au arătat că dreptul de proprietate ce le este conferit de Legea nr. 10/2001 este imprescriptibil, actual, iar prin soluția primei instanțe li se încalcă dreptul de acces la justiție. Apelanții au solicitat anularea sentinței atacate și evocarea fondului de către instanța de apel, respectiv să se dispună obligarea pârâtului municipiul București la emiterea dispoziției cu propunere de acordare de măsuri compensatorii, pentru imobilul în litigiu, în temeiul și în condițiile Legii nr. 10/2001. ... 21. Apelanții-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea chestiune de drept: „după apariția Legii nr. 165/2013, respectiv a prevederilor art. 33,34 și 35, mai subzistă obligația entității învestite conform legii de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013?“. ... 22. Prin încheierea din 11 martie 2019, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...