Decizia ÎCCJ nr. 2/2019 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a proceselor 6. În Dosarul nr. 82.032/299/2015, procesul a început în anul 2015, ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, însă anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017- 20 iulie 2017. Obiectul pricinii vizează pretenții bănești situate sub pragul valoric de 1.000.000 lei, și anume obligarea pârâtei la plata către reclamante a dobânzii legale penalizatoare aferente creanței în cuantum de 21.695 euro, în echivalent lei la cursul Băncii Naționale a României, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care a fost stabilit dreptul principal de creanță în favoarea reclamantelor și până la data plății efective. Ca urmare a solicitării primei instanțe, respectiv a Judecătoriei Sectorului 1 București, în etapa regularizării cererii de chemare în judecată reclamantele au indicat cuantumul dobânzii legale penalizatoare solicitate ca fiind de 18.810,05 lei, aceasta calculându-se începând cu ziua următoare datei rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost fixată creanța principală (7 iunie 2012) și până la data plății parțiale a acestei creanțe (30 iunie 2015). Prin Încheierea din 23 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea și, în consecință, a obligat pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate prin raportare la debitul principal în cuantum de 21.695 euro, în echivalent lei, stabilit prin Sentința nr. xxxxx din 8 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu și până la data plății efective a debitului principal. Reclamantele au formulat atât cerere de îndreptare, cât și de completare a hotărârii, în vederea acordării cheltuielilor de judecată, pe care prima instanță le-a respins ca neîntemeiate. Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel pârâta, iar împotriva hotărârii prin care au fost respinse ca neîntemeiate cererile de îndreptare a erorii materiale și de completare a hotărârii menționate au declarat apel reclamantele. Prin Decizia nr. 2.800A din 13 septembrie 2017, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a respins apelurile ca nefondate. ... 7. În Dosarul nr. 32.850/301/2016, procesul a început în data de 2 decembrie 2016 și are ca obiect rezilierea Contractului de închiriere nr. xxx din 26 mai 2000, înregistrat la Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar (chiria anuală fiind în cuantum de 3.042,96 lei), evacuarea pârâților A și B din imobilul ce constituie obiectul dreptului de folosință stabilit prin contractul de închiriere și obligarea pârâtei A la plata către reclamantă a sumei de 3.803,70 lei, cu titlu de chirie restantă, precum și a sumei de 3.803,70 lei, cu titlu de majorări de întârziere. Prin urmare, litigiul este evaluabil în bani, fiind situat sub pragul valoric de 1.000.000 lei. În data de 16 iunie 2017, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare, majorându-și pretențiile la suma de 10.396,78 lei, cu titlu de chirie restantă, și la suma de 10.396,78 lei, cu titlu de majorări de întârziere. Prin Sentința nr. 7.865 din 28 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă, a fost admisă în parte cererea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 10.396,78 lei, cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei ianuarie 2014-mai 2017, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 427,24 lei aferente aceeași perioade și au fost respinse cererile reclamantei de reziliere a contractului de închiriere și de evacuare ca neîntemeiate. Împotriva hotărârii primei instanțe au formulat apel atât reclamanta, cât și pârâții. Prin Decizia nr. 1.042A din 23 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de pârâți a fost respins ca tardiv. ... 8. În ambele dosare, instanța de apel a prevăzut în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătorești dreptul părților de a declara recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. ... 9. Împotriva deciziilor pronunțate în apel, părțile au declarat recurs, cale de atac aflată în curs de soluționare pe rolul instanței de trimitere (Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă) la data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 10. La termenele din 8 octombrie 2018, respectiv 22 octombrie 2018, din oficiu, instanța de recurs a pus în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura reglementată de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la admisibilitatea căilor de atac declarate în cauză. ... 11. Prin încheierile pronunțate la aceste date, sesizările au fost considerate admisibile și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...