Decizia CCR nr. 250/2025Punctul 23

23. Însă, analizând argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că aceștia solicită, în realitate, modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul reglementării posibilității administratorilor societăților cu capital de stat de a ataca în fața justiției hotărârile adunărilor generale ale acționarilor prin care li s-a retras mandatul de administrare, cu plata eventuală a unor despăgubiri în cazul în care nu se poate invoca nicio culpă a lor în îndeplinirea mandatului menționat. Așadar, excepția de neconstituționalitate vizează și o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanță constituțională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuții exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanța constituțională a omisiunii legislative, a se vedea și Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55). ...