Decizia ÎCCJ nr. 38/2019 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 10. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea acestei proceduri. ... 11. S-a arătat astfel că textul de lege în discuție poate primi interpretări diferite, întrucât nu conține o soluție legislativă clară, iar problema de drept s-a ivit în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Curții de Apel Cluj, care este învestit cu soluționarea în ultimă instanță a plângerii formulate împotriva unei decizii a C.N.S.C. ... 12. În ceea ce privește caracterul esențial al problemei de drept, instanța de trimitere precizează că obiectul judecății îl constituie o hotărâre a C.N.S.C. prin care contestația formulată de către petentă a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât, deși a fost achitată cauțiunea în cuantumul prevăzut de 61^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016, C.N.S.C. a apreciat că ar fi trebuit achitată o cauțiune în cuantumul prevăzut de lit. b) a aceluiași text de lege. În opinia instanței de trimitere, chestiunea de drept invocată are un rol hotărâtor în soluționarea cauzei, deoarece de dezlegarea acesteia depinde în mod direct soluția pe care curtea de apel o va pronunța în legătură cu decizia atacată. ... 13. Referitor la noutatea chestiunii de drept, se arată că textul legal supus interpretării a fost introdus în Legea nr. 101/2016 prin art. IV pct. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018) și că ar fi vorba despre un text normativ nou, iar, ca urmare a cercetărilor efectuate din oficiu de către instanța de trimitere, nu a fost identificată o jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante în materie; în fine, se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei de drept ridicate și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 14. Instanța de trimitere arată că problema de drept a cărei dezlegare o solicită prezintă o importanță deosebită, având în vedere diferența mare între plafonul sumei care trebuie achitată cu titlu de cauțiune în situația în care se consideră că este vorba de valoarea estimată a contractului (35.000 lei, respectiv 220.000 lei) și plafonul sumei care trebuie achitată cu titlu de cauțiune în situația în care se consideră că se poate vorbi deja despre o valoare stabilită a contractului (88.000 lei, respectiv 880.000 lei). ... 15. Se susține că interpretarea dispozițiilor legale în discuție trebuie să țină cont de împrejurarea că este vorba despre o condiție de admisibilitate a unei cereri în justiție, deci o condiție cu privire la dreptul de acces la o instanță, materie în care orice ambiguitate legislativă ar trebui interpretată în favoarea părții care dorește să se prevaleze de acest drept, iar nu în defavoarea sa. ... 16. Se arată că, pornind de la sensul termenilor de „valoare estimată“ și „valoare stabilită“, ar fi firesc să se considere că valoarea unui contract este estimată pe tot parcursul procedurii de atribuire, inclusiv după momentul desemnării ofertantului câștigător, având în vedere că nici măcar la acel moment încheierea contractului cu respectivul ofertant și, pe cale de consecință, valoarea acestuia nu sunt încă certe. ... 17. De asemenea, apreciază instanța de trimitere, nu este mai puțin adevărat - și aici rezidă dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale în discuție - că art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 face referire la soluționarea contestației formulate în condițiile art. 8 sau 49, texte de lege care reglementează contestația împotriva unui act al autorității contractante. Prin urmare, obiectul unei asemenea contestații va fi întotdeauna un act din cadrul procedurii de atribuire, ceea ce înseamnă, prin ipoteză, că ea va fi întotdeauna formulată înainte de încheierea contractului de achiziție. Prin urmare, dacă s-ar merge pe interpretarea propusă mai sus, art. 61^1 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 101/2016 ar rămâne fără aplicabilitate practică. S-ar putea imagina, probabil, și situația în care o contestație împotriva unui act al autorității contractante ar fi formulată după încheierea contractului, dar cu siguranță acest lucru s-ar putea întâmpla foarte rar în practică, având în vedere termenele scurte în care asemenea acte trebuie contestate. În fine, art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 nu vizează și ipoteza în care se solicită anularea contractului de achiziție, astfel că lit. b) și d) ale acestui text de lege nu ar putea fi aplicabile nici în această situație. ... 18. Referindu-se la propria jurisprudență în materia supusă dezbaterii, instanța de trimitere menționează Decizia civilă nr. 424 din 22 martie 2019 a Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pe care o atașează sesizării, prin care s-au reținut următoarele: „(…) art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 face o distincție cu privire la cuantumul maxim al cauțiunii ce trebuie constituită în funcție de «valoarea estimată» și «valoarea stabilită» a contractului. Din nou, curtea constată că acest text pune probleme de interpretare, deoarece, deși conceptul de valoare estimată a contractului este folosit de legiuitor, nu același lucru se poate spune și despre cel de valoare stabilită. În acest context, făcând trimitere și la cele arătate mai sus, se constată că obligația de plată a cauțiunii, ca un obstacol în calea liberului acces la justiție, trebuie, atunci când nu este reglementată în mod clar, să fie interpretată în favoarea persoanei care este obligată să o achite, pentru ca neclaritatea textului de lege să nu îi producă acesteia prejudicii“. ... ... ...