Decizia ÎCCJ nr. 17/2019 (RIL)Punctul III

III. Examen jurisprudențial - principalele coordonate ale divergențelor de jurisprudență 3. Autorul sesizării arată că examinarea jurisprudenței la nivel național a relevat faptul că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește problema de drept supusă dezlegării, existând două orientări, după cum urmează: A) Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că dispozițiile art. 513 alin. (6) teza I din Codul de procedură civilă, care prevăd că dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, au valoare de excepție și trebuie raportate și interpretate coroborat cu cele ale art. 513 alin. (5) din același cod, potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. 4. Astfel, ipoteza reglementată de art. 513 alin. (6) teza I din Codul de procedură civilă are în vedere exclusiv situația în care hotărârea supusă revizuirii este ea însăși susceptibilă de a fi atacată; altfel spus, legiuitorul a menționat prin acest text legal calea de atac a recursului cu semnificația suprimării căii de atac a apelului pentru ipotezele în care această cale de atac s-ar putea exercita anterior recursului, iar nu pe aceea a instituirii unei noi căi de atac, în situația în care aceasta nu ar fi prevăzută, ceea ce ar contraveni principiului legalității și unicității căii de atac și ar crea, contrar intenției legiuitorului, un nou grad de jurisdicție. ... ... B) Într-o altă orientare jurisprudențială s-a considerat că art. 513 alin. (5) din Codul de procedură civilă instituie regula aplicabilă căilor de atac formulate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire, regulă potrivit căreia hotărârile care soluționează cererea de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. 5. De la această regulă există o singură excepție, reglementată de alin. (6) al art. 513 din Codul de procedură civilă, în ipoteza revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri, caz în care este deschisă numai calea de atac a recursului, fiind suprimat apelul. ... 6. Deoarece instituie regula după care sunt formulate căile de atac împotriva hotărârilor care soluționează celelalte cazuri, limitativ prevăzute de legislația în materie de revizuire, prevederile art. 513 alin. (5) din Codul de procedură civilă au caracter de normă generală, pe când cele ale art. 513 alin. (6) din același cod, întrucât derogă de la regulă, au caracter de normă specială, ceea ce impune o interpretare restrictivă a acestora. ... 7. De aceea, s-a apreciat în această opinie, trebuie evitată coroborarea celor două texte legale, întrucât interpretarea normei speciale prin raportare la norma generală ar aduce atingere principiului „specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant“, anulându-i caracterul derogatoriu, și s-ar îndepărta de la scopul urmărit de legiuitor, de a lăsa deschisă calea recursului împotriva tuturor hotărârilor care soluționează o cerere de revizuire pronunțată pe contrarietate de hotărâri, indiferent dacă hotărârile contrare sunt pronunțate în apel sau recurs. ... ... ... ...