Decizia ÎCCJ nr. 15/2025 (RIL)Punctul III

III. Orientările jurisprudențiale divergente 11. Autorul sesizării a arătat că, în practica judiciară, s-au evidențiat două opinii cu privire la problemele de drept în discuție. ... III.1. În ceea ce privește calea de atac 12. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că recursul este calea de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care prima instanță a luat act de renunțarea la judecata unei cereri formulate pe calea unei proceduri speciale ce presupune atacarea hotărârii primei instanțe cu o cale de atac diferită de cea prevăzută de art. 406 alin. (6) teza I din Codul de procedură civilă. ... 13. În motivarea acestei opinii s-a reținut că dispozițiile 406 alin. (6) teza I din Codul de procedură civilă apar ca fiind speciale atât în raport cu prevederile cuprinse în cărțile a V-a și a VI-a ale Codului de procedură civilă, în care sunt reglementate procedura executării silite și diferite proceduri speciale, cât și în raport cu prevederile cuprinse în acte normative speciale, potrivit cărora hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată numai cu apel. ... 14. Potrivit principiului specialia generalibus derogant, sunt aplicabile cu prioritate dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la renunțarea la judecată, astfel încât hotărârea pronunțată de prima instanță este supusă recursului. ... 15. În acest sens s-a făcut trimitere și la minuta întâlnirii președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate aspectelor de practică judiciară neunitară în materie civilă, București, 23-24 septembrie 2024, în care s-a arătat că, în aceste ipoteze, tipul căii de atac este recursul, întrucât art. 406 alin. (6) din Codul de procedură civilă constituie o normă juridică cu caracter special, care înlătură de la aplicare atât normele cu caracter general în materia căilor de atac („dreptul comun în materia căilor de atac“), cât și normele procedurii speciale care reglementează tipul căii de atac proprii procedurii respective („dreptul comun în materia procedurii speciale“). ... 16. În cea de-a doua orientare jurisprudențială, în aceleași ipoteze, s-a considerat că tipul căii de atac este apelul, aceasta fiind calea de atac ce poate fi exercitată, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunțate în fiecare procedură specială în parte. ... 17. Orientarea este exemplificată prin hotărâri pronunțate de judecătorii în procedura de emitere a ordinului de protecție, prevăzută de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată („Legea nr. 217/2003“), și în procedura ordonanței președințiale. Prin aceste hotărâri s-a luat act de renunțarea la judecată, iar în dispozitivul acestora este menționată calea de atac a apelului. ... ... III.2. În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac (durată și momentul de început al curgerii acestui termen) 18. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că termenul de exercitare a recursului este cel de drept comun (30 de zile de la comunicare), întrucât instanța nu a procedat la o judecată în fond a cererii, pentru a fi aplicabile termenele speciale în materia procedurilor speciale, prevăzute în considerarea specificului situațiilor litigioase reglementate prin aceste proceduri. De asemenea, textul art. 406 alin. (6) din Codul de procedură civilă nu face trimitere la normele procedurii speciale (termenele speciale pentru declararea căii de atac prevăzute de lege pentru anumite materii/proceduri speciale, precum, de exemplu: în materia contenciosului administrativ - termenul de 15 zile, care curge de la comunicare, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; în materia suspendării actului administrativ - termenul de 5 zile, care curge de la comunicare, potrivit art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004; în materia ordonanței președințiale - termenul de 5 zile, care curge potrivit distincțiilor indicate în cuprinsul art. 1.000 alin. (1) din Codul de procedură civilă; în procedura de evacuare - termenul de 5 zile, care curge potrivit distincțiilor prevăzute de art. 1.042 alin. (5) din Codul de procedură civilă; termenul de 5 zile în care poate fi atacată hotărârea dată cu privire la validarea popririi, potrivit art. 791 din Codul de procedură civilă etc.) și nici nu stabilește un termen în interiorul căruia trebuie exercitat recursul, astfel încât acesta se completează cu dispozițiile de drept comun în materie de recurs, respectiv cu art. 485 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 19. În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a considerat că termenul de exercitare a recursului este termenul special în materia procedurilor speciale respective. ... ... ...