Decizia ÎCCJ nr. 16/2019 (RIL)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Analiza condițiilor de admisibilitate 31. Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost legal sesizată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București care, potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are legitimare procesuală de a declanșa acest mecanism de unificare a practicii, în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești. ... 32. Cu referire la condițiile de admisibilitate a recursului în interesul legii, art. 515 din Codul de procedură civilă stabilește astfel: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 33. Din cuprinsul normei anterior citate rezultă următoarele condiții care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive, iar hotărârile judecătorești să fie anexate cererii. ... 34. Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât, în practica secțiilor civile de la nivelul Curții de Apel București nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, în cazul în care instanța de judecată a soluționat fondul notificării în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în sensul că unele completuri din cadrul Secției a IV-a civile a Curții de Apel București au considerat că se impune obligarea entității notificate să înainteze dispoziția (la emiterea căreia a fost obligată prin hotărâre), împreună cu dosarul administrativ, direct către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în timp ce alte completuri din cadrul secțiilor a III-a și a IV-a civile ale Curții de Apel București au apreciat că, dimpotrivă, se impune ca dosarul administrativ, împreună cu dispoziția ce va fi emisă de entitatea notificată în executarea hotărârii judecătorești pronunțate, să fie înaintat către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, după efectuarea controlului de legalitate de către prefect. ... 35. Titularul sesizării, în ilustrarea cerinței privind existența practicii neunitare, a anexat sesizării pentru soluționarea prezentului recurs în interesul legii hotărâri judecătorești definitive pronunțate de cele două secții civile din cadrul Curții de Apel București. ... 36. În plus, s-a procedat la emiterea unor adrese către curțile de apel din țară, prin care li s-a solicitat să precizeze dacă, în privința problemei de drept ce constituie obiectul prezentei sesizări, au fost pronunțate hotărâri definitive divergente. ... 37. Astfel cum rezultă din expozeul prezentei decizii, majoritatea curților de apel au comunicat că nu au identificat în evidențele proprii practică judiciară cu privire la problema de drept semnalată, excepție făcând Curtea de Apel Timișoara, care a anexat o singură sentință, fără mențiunea definitivă - Sentința civilă nr. 501/PI din 11 aprilie 2018 a Tribunalului Timiș - Secția I civilă și Curtea de Apel Oradea, cea din urmă instanță înaintând mai multe hotărâri judecătorești, dintre care doar două sunt pronunțate în apel, fiind, prin urmare, definitive, iar dintre acestea, numai una rezolvă problema de drept ce interesează sesizarea de față - Decizia civilă nr. 48A din 11 februarie 2019 a Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, în sensul primei orientări jurisprudențiale arătate în expozeul deciziei de față. ... 38. În ceea ce privește întinderea practicii neunitare cu privire la problema de drept cu a cărei dezlegare este sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismului de unificare reprezentat de recursul în interesul legii, deși referitor la această condiție de admisibilitate dispozițiile art. 515 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și cele ale art. 330^5 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu conțin vreo diferență de substanță, se constată că, sub imperiul noului Cod de procedură civilă, instanța supremă și-a reconsiderat aprecierea făcută asupra cerinței de a se constata existența unei practici neunitare la nivelul mai multor curți de apel, considerându-se suficientă demonstrarea acestei condiții și în cazul în care practica neunitară este ilustrată prin hotărâri judecătorești definitive provenind de la o singură curte de apel sau de la un număr restrâns de curți de apel; sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă au fost însă respinse sesizări pentru soluționarea unor recursuri în interesul legii pentru acest motiv - existența unei practici neunitare doar la nivelul unei singure curți de apel - anume prin deciziile nr. 5 din 19 ianuarie 2009 și nr. 6 din 26 septembrie 2010, pronunțate în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 39. Se apreciază că nu se poate considera că, în situația în care practica neunitară există la nivelul unei singure instanțe de ultim grad sau la nivelul a două instanțe (prin luarea în considerare și a Curții de Apel Oradea, conform celor menționate), promovarea unui recurs în interesul legii ar fi inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, legea nu distinge cu privire la numărul instanțelor aflate în divergență cu privire la o problemă de drept. ... 40. Pe de altă parte, într-o atare situație, înlăturarea practicii neunitare nu și-ar găsi niciun alt remediu eficace în legislația în vigoare, în condițiile în care Codul de procedură civilă pune la dispoziție doar două mecanisme de unificare a practicii judiciare: procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - menită să preîntâmpine apariția practicii neunitare - control a priori - și procedura recursului în interesul legii - control a posteriori - ceea ce conduce la înlăturarea pentru viitor a practicii neunitare, dat fiind caracterul obligatoriu pentru instanțe al dezlegării date problemelor de drept judecate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum și în cadrul procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 41. Totodată, se constată că mecanismul legal al schimbării jurisprudenței, reglementat de art. 26 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este exclusiv la îndemâna Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu și a celorlalte instanțe judecătorești care judecă și ele în ultimă instanță; astfel, conform normei invocate: „Dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu citarea părților din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă.“ ... 42. De asemenea, nu ar putea fi luată în considerare drept o soluție alternativă adecvată nici dezbaterea problemelor de drept (soluționate neunitar, în acest caz) în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor, potrivit celor prevăzute de art. 51 lit. c) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că un atare mecanism nu ar avea efectul obligativității pentru toate instanțele a unei eventuale soluții unitare la care s-ar ajunge și, în consecință, nu constituie un remediu pentru înlăturarea practicii neunitare. ... 43. Nici procedura administrativă reglementată de art. 25 și 26 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești nu constituie un remediu efectiv pentru practica neunitară, întrucât finalitatea acestor norme de rang inferior dispozițiilor Codului de procedură civilă nu vizează și nici nu ar putea viza adoptarea unor hotărâri cu caracter obligatoriu pentru toate instanțele - efect propriu al hotărârilor prealabile și al deciziilor pronunțate în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, ci constituie doar o probabilitate sau numai o posibilitate de a se ajunge la unificarea practicii. ... 44. Textele invocate din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești stabilesc astfel: + Articolul 25 (1) La nivelul fiecărei secții sau, după caz, al fiecărei instanțe, dacă nu există secții, se organizează întâlniri lunare ale judecătorilor, în care vor fi discutate problemele de drept care au condus la pronunțarea unor soluții diferite sau probleme de drept de mare noutate, care ar putea genera practică neunitară. (2) Președintele de secție sau, după caz, vicepreședintele instanței ori judecătorul delegat cu organizarea studiului profesional al judecătorilor urmărește ca în cadrul întâlnirilor periodice să fie analizată practica instanțelor de control judiciar. De asemenea, va fi organizată discutarea, în colective de judecători, a noilor reglementări și a modului de interpretare a acestora. (3) Problemele de drept prevăzute la alin. (2) sunt analizate, în prealabil, de către președintele secției sau, după caz, de vicepreședintele instanței ori de judecătorul prevăzut la art. 33, care va prezenta un studiu asupra acestora, cu referire și la practica judiciară a altor instanțe, studiu ce se supune dezbaterii judecătorilor. (4) Opiniile judecătorilor asupra problemelor de drept dezbătute se consemnează într-o minută după modelul stabilit pentru minuta întâlnirilor trimestriale, care va fi analizată în cadrul acestor întâlniri organizate la nivelul curții de apel. (5) În cazul în care, într-o cauză pe care o are spre soluționare, un judecător constată probleme juridice de o complexitate deosebită și de mare noutate sau dacă se estimează că instanțele vor fi învestite și cu alte cauze de același fel care pot primi soluții neunitare, acesta poate solicita președintelui de secție organizarea unei întâlniri ad-hoc a judecătorilor care soluționează cauze în aceeași materie. Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător. + Articolul 26 (1) Vicepreședintele curții de apel răspunde de organizarea întâlnirilor trimestriale ale judecătorilor din cadrul curții și al instanțelor din circumscripția acesteia, în care vor fi dezbătute problemele de drept care au generat o practică neunitară. Întâlnirile pot fi organizate și pe domenii de specializare. (2) Procedura de desfășurare a întâlnirilor trimestriale prevăzute la alin. (1) este stabilită de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. (3) La întâlnirile trimestriale organizate pe domenii de specializare, pot fi invitați și judecători din cadrul secției de specialitate a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în scopul discutării problemelor de practică neunitară la nivel național. ... 45. Prin urmare, și în situația în care practica divergentă este identificată fie și numai între secții ale aceleiași instanțe sau privește doar practica judiciară a două instanțe de ultim grad pentru soluționarea cauzelor respective care au generat practică neunitară, se consideră că promovarea unui recurs în interesul legii este singurul mecanism viabil și eficient pentru ca o anumită interpretare a legii să dobândească un caracter obligatoriu pentru instanțe, având drept efect unificarea pentru viitor a practicii judiciare. ... ... X.2. Analiza fondului recursului în interesul legii 46. Situația premisă care a condus la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu un recurs în interesul legii, în conformitate cu dispozițiile art. 514 din Codul de procedură civilă, a fost generată de existența pe rolul secțiilor civile ale Curții de Apel București a cererilor având ca obiect dezlegarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a nesoluționării acestora pe cale administrativă, în termenele prevăzute de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013. ... 47. În această situație s-a constatat că devin incidente prevederile art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013, completurile s-au pronunțat asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, dispunând acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile legii. ... 48. În concret, pârâtul (entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării) a fost obligat să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii prin puncte în favoarea reclamantului/reclamanților pentru imobilul identificat în cuprinsul hotărârii. ... 49. Unele completuri au obligat pârâtul să înainteze direct dosarul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în momentul rămânerii definitive a hotărârii, fără a mai fi necesar avizul de legalitate al prefectului, prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, în timp ce alte completuri au dispus ca dosarul administrativ, împreună cu dispoziția ce va fi emisă, să fie înaintat Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, după efectuarea controlului de legalitate de către prefect. ... 50. Așadar, problema de drept care a fost soluționată diferit se referă la obligativitatea controlului de legalitate al prefectului, în situația în care instanța de judecată se pronunță asupra fondului notificării, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, și obligă primarul (ca entitate învestită de lege cu soluționarea notificării) să emită dispoziție administrativă. ... 51. Este de necontestat că, potrivit dispozițiilor legale redate în preambulul prezentei decizii, prefectul exercită controlul asupra actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. ... 52. În economia Legii nr. 165/2013, însă, prefectul exercită controlul de legalitate asupra dispozițiilor autorităților administrației publice locale emise în temeiul Legii nr. 10/2001. ... 53. Controlul de legalitate al prefectului are semnificația verificării conformității actelor administrației publice locale cu dreptul obiectiv. ... 54. Controlul exercitat de prefect cuprinde însă două componente, și anume: pe de o parte, emiterea unui aviz de legalitate asupra actului administrativ și, pe de altă parte, când actul este considerat nelegal și nu este revocat de emitent, prefectul poate ataca direct actul în fața instanței de contencios administrativ competente (tutela administrativă). ... 55. Prin hotărârile judecătorești contradictorii anexate sesizării s-a reținut existența a două situații distincte: – emiterea dispoziției potrivit Legii nr. 10/2001 în faza administrativă; ... – emiterea aceleiași dispoziții ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive. ... ... 56. Numai cea de-a doua ipoteză privește sesizarea de față, iar în cuprinsul acesteia s-au născut cele două orientări jurisprudențiale. ... 57. Completurile care consideră întemeiată opinia exercitării controlului de legalitate de către prefect stabilesc totuși această obligație în mod nuanțat. ... 58. Astfel, deși prefectul are obligația să exercite controlul de legalitate, acesta nu mai poate analiza calitatea de persoană îndreptățită, dreptul de proprietate sau măsurile reparatorii acordate, ci doar poate verifica alte aspecte. Aceste alte aspecte au fost identificate în hotărârile judecătorești anexate și ele privesc: – respectarea celorlalte dispoziții ale art. 21 din Legea nr. 165/2013; ... – înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor; ... – conformitatea dispoziției cu hotărârea judecătorească. ... ... 59. Dimpotrivă, cealaltă opinie susține, în esență, faptul că instanța de judecată a efectuat deja controlul de legalitate, iar dispoziția emisă de primar reprezintă un act de executare a hotărârii judecătorești, or controlul exercitat de prefect este conceput de legiuitor numai pentru faza administrativă a procedurii. ... 60. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este corectă această ultimă orientare jurisprudențială. ... 61. Prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 arată care este procedura de urmat în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură. ... 62. Entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor deciziile care conțin propunerea de acordare a măsurilor reparatorii împreună cu întreaga documentație, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, potrivit art. 21 alin. (3) din lege. ... 63. În această situație, prefectul poate introduce și acțiune directă la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. ... 64. Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 dă dreptul persoanelor îndreptățite, în situația în care decizia nu este emisă în termenele prevăzute de lege, să se adreseze instanței de judecată, care, în conformitate cu art. 35 alin. (3) , se pronunță asupra fondului notificării, asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile legii. ... 65. Este de remarcat că dispozițiile legale ce impun exercitarea controlului de către prefect conferă acestuia competența de a efectua controlul sub toate aspectele. ... 66. Nu există nicio prevedere legală care să limiteze controlul de legalitate numai la unele aspecte colaterale din cuprinsul actului administrativ sau, dimpotrivă, să îl extindă în sensul de a se verifica punerea în executare a unei hotărâri judecătorești. ... 67. De asemenea, se observă că, în afară de dispozițiile art. 21 alin. (1) -(3) din Legea nr. 165/2013, în cuprinsul art. 21 nu mai există alte referiri la obligațiile avute de entitățile învestite în cadrul procedurii, astfel încât prefectul nu poate efectua controlul de legalitate asupra „respectării celorlalte dispoziții ale art. 21“, cum se susține în opinia contrară. ... 68. Prin urmare, este întemeiată interpretarea conform căreia prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile numai în situația în care notificarea a fost soluționată prin dispoziția emisă de primar, în faza administrativă a procedurii. ... 69. În sens contrar, dacă s-ar admite cealaltă opinie, un nou control de legalitate efectuat de către prefect ar fi excesiv și ar prelungi în mod inutil termenul de soluționare a notificării. ... 70. Când pronunță hotărârea judecătorească, instanța competentă se substituie în atribuțiile entității notificate și statuează asupra fondului pretenției de acordare a măsurilor reparatorii. ... 71. Un alt argument în favoarea opiniei potrivit căreia prefectul nu mai poate exercita controlul de legalitate în situația analizată este și acela potrivit căruia legalitatea unei hotărâri judecătorești este verificată doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, astfel că un aviz de legalitate din partea unui organ al administrației publice ar echivala cu o veritabilă cale de atac împotriva hotărârii judecătorești. ... 72. Dispoziția entității notificate care se emite în executarea hotărârii judecătorești, la rândul său, nu poate face obiect al controlului de legalitate din partea prefectului și aceasta deoarece acea dispoziție nu a fost întocmită în baza unei evaluări proprii a autorității administrative notificate potrivit Legii nr. 10/2001, ci reprezintă numai formalitatea de executare benevolă prin care se dă eficiență statuărilor făcute de instanța judecătorească cu privire la drepturile ce fac obiect al propunerii de acordare a măsurilor reparatorii. ... 73. Dacă s-ar accepta opinia contrară și s-ar da prevalență dreptului prefectului de a exercita controlul de legalitate asupra unei dispoziții emise în condițiile analizate, aceasta ar conduce, în mod cert, la afectarea principiului stabilității și securității raporturilor juridice din perspectiva dreptului la un proces echitabil în fața instanței. ... 74. În plus, în susținerea punctului de vedere exprimat poate fi menționată și Decizia Curții Constituționale nr. 686/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015 (a se vedea, în acest sens, paragraful 21). ... 75. Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 și a decis că aceste prevederi sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. ... 76. Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. ... 77. Art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 dă dreptul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să verifice dosarele din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, scop în care poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante, urmând ca, ulterior verificării, să valideze/invalideze decizia entității învestite de lege. ... 78. Argumentându-și soluția, Curtea Constituțională a reamintit jurisprudența sa anterioară, respectiv deciziile nr. 127 din 27 martie 2003, nr. 404 din 10 aprilie 2008 și nr. 972 din 21 noiembrie 2012, prin care deja s-a arătat că nicio autoritate a administrației publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanțe judecătorești, aceasta echivalând cu transformarea autorității în putere judecătorească, concurentă cu instanțele judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției. ... 79. S-a mai reiterat și faptul că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, ce transpare din hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Androne împotriva României, paragraful 44; Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99. ... 80. În același sens se consideră că nicio altă autoritate a administrației publice, în speță, prefectul, nu poate cenzura dispoziția emisă de entitatea învestită conform Legii nr. 10/2001, ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive, printr-un control de legalitate ulterior celui realizat de instanța de judecată. ... 81. Cât privește posibilitatea exercitării controlului de legalitate al prefectului asupra „celorlalte dispoziții ale art. 21 din Legea nr. 165/2013“, este contrazisă, în primul rând, de instituția juridică ce reglementează controlul de legalitate, care nu conține și nu poate conține limitări sau extinderi ale acestuia, cum deja s-a afirmat în cuprinsul raportului, și, pe de altă parte, lecturându-se conținutul prevederilor art. 21 din lege, se observă că celelalte dispoziții se referă la verificarea imposibilității atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/servicii/bunuri disponibile și deținute de entitate sau la verificarea epuizării suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local, aspecte ce nu privesc ipoteza analizată. ... 82. Cu privire la documente, situația juridică a imobilului și imposibilitatea restituirii în natură, instanța de judecată s-a pronunțat prin hotărâre judecătorească, iar prefectul nu mai poate efectua un nou control de legalitate. ... 83. În ipoteza în care însăși hotărârea judecătorească pronunțată conține erori, neclarități etc., sunt aplicabile exclusiv dispozițiile din Codul de procedură civilă privitoare la îndreptarea erorilor materiale, completarea sau lămurirea hotărârii, revizuire, contestație în anulare, contestație la executare. ... 84. Dacă însăși dispoziția emisă în baza hotărârii judecătorești conține astfel de erori, de asemenea, există remediile unei îndreptări administrative sau, dacă nu s-a respectat hotărârea judecătorească, partea interesată poate recurge la justiție fie prin formularea unei contestații la executare propriu-zise, fie prin formularea unei contestații la titlu, astfel că temerea existenței unei greșeli în cuprinsul actului administrativ poate fi înlăturată prin utilizarea unor forme de procedură prevăzute de lege, și nu printr-un supracontrol administrativ în afara dispozițiilor legale. ... 85. Față de acestea, pentru soluționarea unitară a problemei de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii, în situația în care instanța de judecată a soluționat fondul notificării în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, se impune ca entitatea notificată să fie obligată să înainteze dispoziția, la emiterea căreia a fost obligată de instanță, împreună cu dosarul administrativ, direct către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. ... ... ...