Decizia ÎCCJ nr. 22/2019 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 4. În favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori legali ai autorului lor, s-a emis titlul de proprietate nr. xxxxxxx din 21 iulie 2011, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,6442 ha teren situat pe raza comunei Bălești. Titlul de proprietate a fost eliberat în baza Sentinței civile nr. xxxx din 16 iulie 2010 pronunțate de Judecătoria Târgu Jiu, rămasă definitivă prin Decizia nr. xxxx din 1 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj - Secția I civilă. Anterior promovării de către reclamanți a litigiului în care s-a dispus eliberarea titlului de proprietate, autorul pârâților, în calitate de vânzător, a înstrăinat la data de 3 februarie 1999 către cumpărătoarea X S.R.L. suprafața totală de 7.910 mp, teren situat în tarlaua 23, parcelele 922/1, 922/2 și 920, la prețul de 400 lei (4.000.000 ROL), despre care s-a consemnat în contract că a fost achitat de către cumpărătoare anterior perfectării contractului. Așa fiind, reclamanții au promovat și o acțiune în revendicare, admisă în parte, prin care a fost obligată pârâta X S.R.L. să le lase în deplină proprietate suprafața de teren de 1.440 mp. Sentința pronunțată în această cauză de Judecătoria Târgu Jiu a fost modificată în parte prin Decizia nr. xxx din 1 noiembrie 2016 a Tribunalului Gorj - Secția I civilă, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind revendicarea terenului de 1.440 mp deținut de pârâta X S.R.L. Instanța de recurs a reținut că, în apărarea principiului securității raporturilor juridice, dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 prevăd că cel care a vândut terenul pe baza unui titlu constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren, astfel că aceste dispoziții conduc la concluzia că legea protejează cumpărătorul de bună-credință, actul său de proprietate rămânând valabil, în schimb vânzătorul este ținut la plata către adevăratul proprietar a prețului obținut din vânzare, actualizat. Întemeindu-se pe această hotărâre judecătorească, reclamanții au promovat acțiunea de față, prin care au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri reprezentând prețul de circulație al terenului înstrăinat. ... 5. Prin Sentința nr. xxxx din 13 aprilie 2018, Judecătoria Târgu Jiu - Secția civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții, în calitate de moștenitori ai autorului lor, care a vândut terenul, să plătească reclamanților suma de 28.000 lei reprezentând prețul de circulație al terenului de 1.440 mp. ... 6. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au obținut câștig de cauză, în sensul constatării nulității absolute a titlului de proprietate emis în favoarea autorului pârâților, însă nu au mai putut intra în posesia terenului înstrăinat, ca urmare a reținerii de către instanțe a bunei-credințe a cumpărătorului, X S.R.L. Legiuitorul a înțeles să reglementeze această situație prin art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, astfel că, în această ipoteză, adevăratul proprietar trebuie să primească echivalentul valoric, adică prețul de circulație al terenului de care a fost lipsit ca urmare a tranzacției de vânzare-cumpărare, tranzacție încheiată anterior constatării nulității absolute a titlului persoanei neîndreptățite la reconstituire. Instanța a reținut că, în succesiunea modificărilor suferite de legile de retrocedare a bunurilor imobile având destinația de terenuri, legiuitorul a urmărit primirea unei reparații echitabile de către fostul proprietar căruia i s-a preluat abuziv terenul, fie prin retrocedarea acestuia în natură, fie prin retrocedarea pe un alt amplasament acceptat de fostul proprietar, fie prin acordarea de despăgubiri ce urmau să fie suportate de către stat prin intermediul Fondului Proprietatea. Or, din moment ce statul îl despăgubește pe fostul proprietar căruia nu i se mai poate restitui terenul în natură, sub formă de despăgubiri, care nu sunt calculate în raport cu indicele de inflație, ci după niște criterii stabilite de legiuitor, pentru acordarea unei reparații echitabile, prin analogie, și un terț care are calitatea de particular, în temeiul aceleiași legi de reparație, ar trebui, în opinia instanței, să îl despăgubească pe fostul proprietar deposedat de bunul său, ca urmare a înstrăinării terenului de către terț, tot în raport cu prețul de circulație. Instanța de judecată a apreciat că este incidentă una dintre regulile de interpretare logică a normelor de drept, respectiv argumentul de analogie, care exprimă ideea că, unde este aceeași rațiune a legii, acolo trebuie aplicată aceeași soluție. Potrivit acestui argument, regula de drept prevăzută pentru un caz trebuie extinsă și la cazuri asemănătoare, iar acest argument este folosit de judecător pentru soluționarea unor cazuri în care există un hiat legislativ. Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, acesta va trebui să recurgă la argumentul de analogie, ori de câte ori norma juridică este neclară, precum este cazul în speța dedusă judecății cu privire la art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, prin raportare la noțiunea de preț actualizat. ... 7. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul. ... 8. Reclamanții au criticat hotărârea atacată, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis în parte cererea și le-a acordat despăgubiri doar pentru terenul în suprafață de 1.440 mp, respingând cererea cu privire la acordarea de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prețului actualizat al terenului în suprafață de 1.415 mp; reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți să primească despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 1.415 mp, dat fiind că ambele terenuri, conform considerentelor hotărârilor judecătorești pronunțate în procesul de revendicare, au aceeași situație juridică. ... 9. Pârâtul a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, deoarece vânzarea terenului s-a realizat în baza unui certificat de moștenitor, iar nu în baza unui titlu de proprietate constatat nul ulterior, iar în cauză nu este vorba despre vânzări succesive, ci despre o singură vânzare, către X. S.R.L. De asemenea, instanța de fond a interpretat și aplicat greșit sintagma „preț actualizat“, care, în opinia apelantului-pârât, trebuie, înțeleasă ca fiind preț încasat în baza contractului de vânzare-cumpărare, actualizat cu indicii de inflație. ... 10. În ședința publică din 25 octombrie 2018, apelantul-pârât, prin apărător, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, pentru a se stabili dacă dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 sunt aplicabile în cauza de față și, în caz afirmativ, să se stabilească ce înseamnă „preț actualizat“. ... 11. În ședința publică din 22 noiembrie 2018, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...