Decizia CCR nr. 235/2025Punctul 9

9. În opinia autorului excepției, efectul produs de actele normative enumerate anterior, de suspendare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul la plata ajutoarelor acordate cu ocazia ieșirii la pensie, trebuie limitat numai la perioada în care a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv. Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 care suspendă aplicarea art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu poate coexista după data de 1 iulie 2017, când a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017. Așadar, dreptul la acțiune pentru plata ajutoarelor sub forma salariilor compensatorii acordate cu ocazia pensionării s-a născut la data de 1 iulie 2017, când a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 și când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare. Pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină lipsit de conținut, acesta nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care actul normativ care l-a reglementat a fost în vigoare, în condițiile în care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația nepermisă ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută de lege să devină lipsit de orice valoare. Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și în litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se poată bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. ...