Decizia ÎCCJ nr. 6/2019 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: A. Admisibilitatea sesizării În cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. În acest sens, Curtea de Apel Oradea este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv cu apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva Sentinței penale nr. 310 din 14 martie 2018 a Judecătoriei Oradea. Chestiunea de drept cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, iar soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. ... B. Chestiunea de drept ce face obiectul sesizării Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Articolul 6 pct. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 definește vehiculul ca sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. Același act normativ - art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 definește autovehiculul ca orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul mărfurilor. Din coroborarea textelor legale enunțate reiese că autovehiculul este un vehicul echipat cu motor de propulsie, respectiv un sistem mecanic care se deplasează pe un drum cu mijloace de autopropulsare. Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe incriminată de art. 336 din Codul penal este una de pericol al cărui obiect juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la protecția siguranței circulației pe drumurile publice, ale căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de interzicerea conducerii vehiculelor sub influența băuturilor alcoolice peste o anumită limită sau sub influența unor substanțe psihoactive. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. Conducerea unui autovehicul este operațiunea tehnică prin care o persoană pune în mișcare autovehiculul și îl dirijează pe drumurile publice. Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mișcare. Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă „a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini“ din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcțiune. Spre exemplu, cazul în care vehiculul se deplasează pe un drum public în pantă, în sens descendent, iar conducătorul auto acționează doar direcția și frânele din interiorul autovehiculului sau situația când un vehicul este tractat pe un drum public de un alt vehicul cu ajutorul unei legături flexibile omologate. Ca atare, și în aceste situații, conducătorul auto al vehiculului tractat sau care se deplasează din inerție pe o pantă descendentă, iar motorul nu funcționează, însă acționează frânele, direcția sau semnalizarea vehiculului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care, în timp ce se află la volanul acestuia, are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal a situațiilor în care conducerea autovehiculului se realizează pe un drum public de o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, deși motorul nu funcționează, echivalează cu dezincriminarea parțială și restrânge nejustificat, fără un temei legal, sfera de aplicare a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Nu există o motivare obiectivă și rezonabilă care să justifice o diferențiere, sub aspectul răspunderii penale, a acțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice sub influența alcoolului în raport cu funcționarea motorului de propulsie - condiție neprevăzută de norma de incriminare -, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, conducerea autovehiculului în pantă, în sens descendent, este posibilă, chiar dacă motorul nu funcționează, iar pericolul pe care îl generează această faptă nu este diminuat de omisiunea punerii în funcțiune a motorului. Starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului (prin autopropulsie/rulare pe o pantă descendentă), ci din faptul că acesta este condus, rulat pe drumurile publice de o persoană sub influența alcoolului peste limita legală. De altfel, textul legal - art. 336 din Codul penal se referă exclusiv la acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere -, nefiind condiționată de punerea în funcțiune a motorului de propulsie, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere toate cazurile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe pentru a o sancționa penal. ... ...