Decizia ÎCCJ nr. 7/2019 (HP)Punctul XI

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, care se realizează pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, nu permite schimbarea încadrării juridice prevăzute în hotărârea definitivă de condamnare și a regimului sancționator al recidivei aplicat prin hotărârea definitivă de condamnare, în cadrul contestației la executare, pentru următoarele considerente: Deși deciziile nr. 7 din 26 aprilie 2018 și nr. 15 din 26 septembrie 2018 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu privesc pedepsele în curs de executare și contestația la executare, ambele hotărâri cuprind considerente decisive, în opinia direcției, pentru a include acordarea zilelor compensatorii în cursul executării pedepsei în sfera contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, referitoare la existența unei cauze de micșorare a pedepsei. Examinând problematica zilelor compensatorii acordate în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în considerentele Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se referă la „recalcularea perioadei executate efectiv din pedeapsă“ și la „reducerea în mod corespunzător a duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii“, iar în considerentele Deciziei nr. 15 din 26 septembrie 2018, completul menționat se referă la „reducerea sau chiar înlăturarea restului rămas neexecutat din pedeapsa aplicată“. Referindu-se la reducerea restului neexecutat din pedeapsa închisorii și, implicit, la reducerea pedepsei închisorii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală include, prin considerente obligatorii, zilele compensatorii acordate în temeiul dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 în sfera noțiunii de „cauză de micșorare a pedepsei“, în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Practic, zilele compensatorii se acordă în considerarea restului de pedeapsă neexecutat și se răsfrâng asupra pedepsei rezultante (în compunerea căreia acest rest este introdus prin hotărârea definitivă de condamnare), devenind o cauză de micșorare a pedepsei rezultante. În cazul pluralității de infracțiuni, cauza de micșorare a pedepsei la care se referă art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală poate privi în mod direct una sau mai multe pedepse componente, însă se răsfrânge asupra pedepsei rezultante și devine astfel o cauză de micșorare a acesteia. Constituind o „cauză de micșorare a pedepsei“ în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală și operând asupra pedepsei rezultante, acordarea zilelor compensatorii nu permite nici schimbarea încadrării juridice prevăzute în hotărârea definitivă de condamnare și nici schimbarea regimului sancționator al recidivei aplicat prin hotărârea definitivă de condamnare, întrucât niciuna dintre aceste operațiuni nu este permisă în cadrul contestației la executare. Situându-se în sfera contestației la executare, acordarea zilelor compensatorii în baza dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu poate produce efecte asupra încadrării juridice sau asupra regimului sancționator al recidivei, elemente stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea definitivă de condamnare. În general, cauza de micșorare a pedepsei la care se referă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală are ca efect exclusiv o reducere a pedepsei, iar nu o modificare a altor clemențe din hotărârea definitivă de condamnare, intrate în puterea lucrului judecat, cum sunt încadrarea juridică, modalitatea recidivei sau tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni. Prin urmare, în cadrul contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, instanța acordă zilele compensatorii conform art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, dar nu poate modifica nici dispozițiile referitoare la recidivă reținute în încadrarea juridică și nici regimul sancționator al recidivei aplicat prin hotărârea definitivă de condamnare. În acest sens: [] în considerentele Deciziei nr. 9 din 6 iunie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 461 din Codul de procedură penală anterior, contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă, cum sunt dispozițiile privind liberarea condiționată. [] imposibilitatea schimbării încadrării juridice în faza executării pedepselor definitive a fost stabilită cu efect obligatoriu de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007 care și în prezent își păstrează, sub acest aspect, pe deplin, valabilitatea în materia contestației la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 6 din Codul penal (...) O interpretare contrară ar implica schimbarea de încadrare juridică în faza executării hotărârii definitive de condamnare, ceea ce este inadmisibil a se realiza, întrucât o asemenea instituție poate opera doar în cursul judecății, deci până la momentul dobândirii autorității de lucru judecat. Considerentele deciziilor invocate conduc la concluzia clară că, pe calea contestației la executare bazate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, instanța poate modifica exclusiv pedeapsa, dar nu poate schimba încadrarea juridică în cursul executării hotărârii definitive de condamnare și nu poate repune în discuție alte elemente care au dobândit autoritate de lucru judecat. În același sens, în jurisprudența Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că este inadmisibil ca în cursul executării hotărârilor să se încalce autoritatea lucrului judecat cu privire la încadrarea juridică a faptei și, pe calea contestației la executare, să se repună în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat. ...