Decizia ÎCCJ nr. 3/2019 (HP)Punctul 2

2. Expunerea succintă a Dosarului nr. 1.996/1/2018 Cauza în care chestiunea de drept a fost ridicată are ca obiect plângerea formulată împotriva Ordonanței nr. 412/P/2017 din 30 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 315 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din același cod, clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul Ș.C. împotriva magistraților H.D. - procuror șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală și I.E. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal, fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, și luare de mită, prevăzută de art. 6 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportat la art. 289 din Codul penal. 2.1. Punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită 2.1.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție Ca urmare analizei de admisibilitate a sesizării efectuată în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, întrucât în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a statuat că, indiferent că vizează interpretarea unei norme de drept material sau a uneia de drept procesual, problema de drept supusă dezlegării trebuie să fie de natură a produce un efect concret și decisiv asupra conținutului hotărârii din procesul principal, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluționării pe fond a litigiului. Totodată, s-a reținut că din aceeași jurisprudență rezultă că procedura în cameră preliminară, aferentă cauzelor care cad în competența de soluționare a judecătorului de cameră preliminară, nu este exclusă, de plano, din mecanismul de unificare a practicii judiciare, instituit prin dispozițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Raportat la aceste considerații, instanța de trimitere a apreciat că interpretarea unei norme care corespunde unui caz de nulitate absolută are aptitudinea de a influența decisiv soluția pe fondul cauzei, îndeplinind astfel condiția de admisibilitate privitoare la pertinență. ... 2.1.2. Opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a dispus sesizarea S-a arătat că excepția instituită prin dispozițiile prevăzute de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizează cauzele în care urmărirea penală a fost realizată de procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, caz în care participarea în ședința de judecată se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurori de la parchetele de pe lângă instanța învestită cu soluționarea cauzei. Per a contrario, în măsura în care urmărirea penală nu a fost efectuată de procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, nu există elemente care să justifice concluzia referitoare la obligativitatea aplicării imediate a normei speciale. În toate aceste cazuri, participarea procurorului la judecarea cauzei este guvernată de regula generală instituită prin dispozițiile prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, în procesele penale, la ședința de judecată poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului. ... ... ...